Acțiunea romanului se petrece undeva în anii '80 în timpul perioadei comuniste, într-o dimineață friguroasă, când Vica pleacă într-o vizită la Ivonna Scarlat, fosta sa stăpână. Cele două pierd o dimineață întreagă, rememorând unele momente din trecut. Asemănându-se cu romanele lui Marcel Proust sau ale lui James Joyce, Vica generează memoria involuntară, iar rememorarea „timpului pierdut” începe odată cu descoperirea unei fotografii din anul 1914. Plecând de la această fotografie aflăm lucruri despre descendența Ivonei, fiica profesorului Mironescu, despre relațiile burgheze din perioada interbelică, iar în cele din urmă despre perioada nefastă din istoria României, și anume comunismul care a egalizat societatea, eliminând burghezia și înalta societate, iar tot ce i-a rămas acum Ivonei sunt amintirile tinereții, care au aparținut unei alte lumi. Romanul, de-a lungul său, dă impresia unei permanente dualități: pe de-o parte una istorică – prezent versus trecut, iar pe de altă parte una socială – lumea simplă din care face parte Vica versus lumea burgheză din care provine Ivonne.
În acest roman, Gabriela Adameșteanu reușește să creeze personaje memorabile specifice fiecărei perioade, surprinzând trăiri și emoții și descriind dramele personale desfășurate simultan cu dramele naționale. Personajul principal al acestei cărți, Vica, folosește un limbaj argotic, vulgar, pe alocuri, fiind un personaj unic în literatura română prin limbaj, stil și comportament. Aceasta a slujit în tinerețe pe la diverse familii burgheze, iar la bătrânețe continuă să-i viziteze pe unii dintre ei pentru a obține diverse avantaje financiare sau, pur și simplu, din curiozitatea răutăcioasă a unei servitoare care se vede acum pe picior de egalitate cu cei pe care i-a slujit. Și Ivone folosește un limbaj destul de liber, însă purtând amprenta educației pe care aceasta a primit-o în tinerețe și pe care bătrâna doamnă încă o păstrează.
Așadar, în acest roman sunt prezentate două epoci istorice complet diferite: burghezia din primele decenii ale secolului XX, respectiv lumea în destrămare, în plină schimbare din timpul instaurării regimului comunist.
