Dionisie Areopagitul este unul dintre scriitorii bisericești cu cea mai controversată identitate. Unii exegeți sunt de părere că autorul tratatului „Despre numele divine” ar fi însuși acel Dionisie menționat în Biblie, în cartea Faptelor Apostolilor, ca fiind de față la predica Sfântului Apostol Pavel din Areopag. Alții îl plasează însă undeva în secolele V-VI, considerând că numele este de fapt un pseudonim, inspirat de personalitatea personajului biblic, menit să-l protejeze pe autor în circumstanțele tulburi stârnite de controversele iscate de Sinodul Ecumenit de la Calcedon, dat fiind că în acea perioadă puterea statală era împotriva hotărârilor sinodului.
Dar, indiferent care ar fi identitatea reală a autorului, valoarea tratatului „Despre numele divine” este una de netăgăduit, mai cu seamă pentru că este prima scriere care tratează raportul dintre cele două moduri de cunoaștere a lui Dumnezeu: catafatică (sau pozitivă) și apofatică (sau negativă). Prin aceasta se înțelege faptul că Dumnezeu poate fi cunoscut prin cele ce se văd, prin revelația naturală, prin faptele Sale, dar în același timp, El rămâne necunoscut, în esența Sa. Astfel, El poate primi toate numele din lume, în funcție de fiecare manifestare prin care se face cunoscut: bunătate, iubire, înțelepciune, etc, dar în același timp el rămâne pentru totdeauna „cel fără de nume”, în sensul că niciun nume nu îl poate cuprinde pe deplin. De asemenea, datorită faptului că autorul tratatului împrumută masiv din terminologia neoplatonismului, cartea aceasta poate fi privită și ca o verigă de legătură între teologie și filozofia neoplatonică.
