Libertatea, fie ea de conștiință, de expresie sau de gândire, a fost una dintre principalele preocupări ale lui George Orwell. Pentru el, barometrul oricărui regim politic era respectarea sau nerespectarea libertăților fiecărui cetățean în parte. Dar cum libertatea aceasta, atât de râvnită, se dovedește adeseori a fi o simplă utopie, Orwell s-a văzut nevoit să ia deseori atitudine, în scris sau prin viu grai, împotriva tuturor formelor de încălcare a libertății. Cum este si firesc, țintele sale predilecte sunt regimurile totalitare, fie nazismul, fascismul sau comunismul (pe care o vreme, până la descoperirea crimelor acestuia împotriva libertății, îl vedea drept cea mai bună soluție împotriva nazismului). Dar nu a închis ochii nici în fața atentatelor guvernelor britanice la adresa libertăților conaționalilor săi, care de multe ori se manifestau având la bază o fraternizare irațională cu regimul sovietic de la Moscova, pentru simplul motiv că URSS a fost aliatul Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, Orwell își arată dezgustul și față de scriitorii și jurnaliștii fără coloană vertebrală, care, din dorința de a nu intra în atenția cenzurii sau a altor organe de control, preferau să își schimbe „convingerile” după cum bătea vântul relațiilor diplomatice dintre Marea Britanie și aliații săi, anulându-și singuri libertatea și devenind sclavii propriilor neputințe de a-și asuma crezul.
Eseurile sau articolele de presă ale lui George Orwell despre libertate se disting prin luciditatea discursului, curajul de a-și asuma toate riscurile aferente, argumentarea solidă și nu arareori prin clarviziune. Dar, desigur, cea mai importantă trăsătură a discursului său este libertatea de gândire, de expresie și de conștiință, de la care nu face niciodată nici cel mai mic rabat, conștient fiind că adeseori își poate pune în pericol cariera de scriitor sau jurnalist, și chiar viața. Luările sale de poziție au fost de fiecare dată adevărate dușuri reci atât pentru simplii săi cititori cât și pentru cei vizați de critica sa rece și intransigentă.
