Patrick Suskind a scris o carte care s-a transformat într-o ecranizare de succes: Parfumul. Istoria unei crime.

A mai scris și un eseu despre iubire și moarte care ar putea deveni subiectul unor articole de tip „rant” pe multe bloguri ale unor scriitori mărunței care să mărginesc la a scrie online, deși cultura generală și intelectul le-ar permite să publice în diferite reviste de renume.

Cât de greu este să scrii despre iubire sau moarte dacă te numești Suskind? Incredibil de ușor. Iei trei exemple despre manifestarea iubirii, două din experiența personală și una în care apare un nume greu al literaturii universale, le izolezi și le consideri drept esențiale pentru tot ceea ce presupune trăirea respectivului sentiment, după care te întorci la Platon și îi dai dreptate, decretând că singurii oameni care sunt în stare să simtă cu adevărat iubirea sunt posesorii de intelect superior. Simplu.

Despre moarte? Îi nașpa. Ne e frică și suntem fascinați de ea în egală măsură. Parcă sună familiar...

O lectură perfectă pentru o zi în parc când scoți copilul la tobogane și alte construcții de cățărat, mai ales dacă vrei să impresionezi alte mămici sau tați cu lecturile tale complexe și cu capacitatea de a face mai multe lucruri deodată.