Anul 1934 a fost unul foarte fructuos pentru cultura românească. Constantin Noica, Emil Cioran și Eugen Ionescu au debutat în forță, cu volume ce au rămas edificatoare pentru fiecare dintre ei. Mircea Eliade, în plină ascensiune, a publicat nu mai puțin de trei cărți. Iar pentru ca peisajul să fie complet, și apele puțin învolburate, a mai apărut o carte. Un autor misterios, ascuns sub pseudonimul Antisthius, a publicat un volum de parodii, intitulat În genul tinerilor, în care cei caricaturizați nu erau alții decât „eroii” acelui an. Autorul se dovedește a fi N. Steinhardt, colegul lor de generație, care însă nu se alipise concret de restul grupului închegat deja în jurul figurii lui Eliade, încă din 1927. Adevăratul comic de situație îl reprezintă însă faptul că niciunul dintre cei vizați, nu s-a supărat pe acesta. Ba mai mult, între ei s-au legat frumoase și rodnice prietenii. Iar cel ce inițial i-a parodiat cu stil, ulterior i-a elogiat cu rafinament și mai ales obiectivitate.
Volumul de față, îngrijit de Florian Roatiș, adună la un loc toate textele pe care N. Steinhardt le-a scris despre fiecare dintre cei patru oameni de cultură, începând cu cele parodice și sfârșind cu cele mai elogioase. Este, așadar, o lucrare – document, un imn închinat prieteniei, dar și culturii, o stampă a unei generații, poate cea mai bogată generație a culturii românești, din toate timpurile.
