Amos Oz reușește să se inspire din orice și să surprindă cu fiecare poveste scrisă. De data acesta este vorba de ultimul roman tradus în română, Deodată în adâncul pădurii. O parabolă extraordinară ce are rădăcini în miturile iudaice dar cu idei ce pot fi implementate și urmate în zilele noastre. Este povestea unui sat izolat din care au dispărut toate vietățile (presupus răpite de zeul întunericului Nehi) lăsând oamenii să se descurce singuri de câteva decenii, iar copiii lăsați sa creadă ca aceste vietăți sunt doar legende. Doar doi copii, Mati și Maia, curioși din fire și puțin mai curajoși decât ceilalți săteni, pornesc, într-un final, ca Hansel și Gretel, într-o aventură a cunoașterii, descoperind motivul ce a dus la separarea dintre oameni și animale și anume trăsăturile negative ale umanității (violența, egoismul, meschinăria etc.). O parabolă ce aduce, probabil, ca în toată opera lui Oz, tema problemei înțelegerii între două societăți combatante, de data această sub forma unei lumi cu tente fantastice.