Lydia Davis e mai mult decât o supriză plăcută pentru mine. Scurtele sale povestiri au fost precum un pahar de apă rece sau o fântână răcoroasă într-o aprigă zi de vară în care arșița îți arde parcă și sufletul.
Filosofică și bizară, aforistică și amuzantă, lucidă și inteligentă, proza Lydiei Davis parcă se desprinde din istoria literaturii în mici pastile concentrate, care au adunat în ele tot ce s-a născocit mai frumos vreodată.
Momentele alese de Davis pentru a face parte din povestirile ei sunt adesea banale, însă aici intervine geniul autoarei. Povestirile autoarei, care adesea sunt extrem de scurte, sunt adevărate pilule de profunzime și înțelepciune aproape mistică, dedicate condiției umane.
De lăudat ideea editurilor Vellant și Univers de a face cunoscută publicului românesc o voce atât de puternică, interesantă și fascinantă a literaturii americane.
Un volum de neratat și abia aștept să citesc următoarea parte din această integrală.