Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la Crăciun, mă gândesc la colinde, tradiții, surprize, magie și povești cu Moș Crăciun. Iar în cartea lui T.O. Bobe, le-am găsit pe toate laolaltă. Ba chiar cu asupra de măsură. Pentru că de la un capăt la celălalt, acesta ne spune o poveste de Crăciun tipic românească. Cel puțin pentru mine a fost o reală plăcere să regăsesc în paginile acestei cărți versurile unui colind mai puțin cunoscut, original din zona Dobrogei, ce mi-a făcut mai frumoase iernile, adeseori geroase, petrecute la Constanța, în perioada facultății.

Iar dincolo de pitorescul stârnit de readucerea în actualitate a tradițiilor românești, în această poveste sunt sădite o mulțime de învățături frumoase, menite să îi ajute pe micii cititori să crească frumos sufletește. Printre acestea aș aminti doar: credința nestrămutată în visul cel mai ales, iubirea destoinică față de orice făptură și chiar față de lucruri, pentru că numai iubirea este capabilă de a da viață celor neînsuflețite și mai ales faptul că puterea nu stă în a te face de temut, ci în a iubi și a te face iubit.