Au găsit-o în camera alăturată, sufocată probabil cu perna. Nu ni se spune cine este victima, însă începem să bănuim în curând, fiindcă un singur personaj se dezvăluie a fi atât de dezagreabil încât toţi ceilalţi să-i dorească (cu mai multă sau mai puţină ardoare) moartea. Scăpaţi de această grijă, ne mai rămâne să aflăm cine este criminalul.
De la începutul romanului, cititorul este aşezat pe poziţia anchetatorului, urmând să descâlcească misterul crimei pe baza declaraţiilor celor nouă personaje care s-au perindat prin casa familiei Paulian în noaptea în care a avut loc actul criminal. Precum cutia cu nasturi a bătrânului Manole Paulian, acest grup pestriţ este legat printr-o serie de fire invizibile, pe care suntem invitaţi să le cântărim pe măsură ce aflăm despre lucrurile petrecute în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Refăcând retrospectiv povestea personajelor şi a evoluţiei relaţiilor dintre ele, autoarea lasă totuşi, loc de speculaţie, păstrând rezolvarea pentru ultimele pagini, ca în orice roman clasic poliţist. Ceea ce scoate din tipar romanul Rodicăi Ojog-Braşoveanu este plăcerea ei evidentă de a crea personaje şi a explora tipologii, cu o mare atenţie pentru amănuntele care ţin de înfăţişare, comportament, vârstă şi educaţie, astfel încât, fără a fi o maestră a analizei psihologice, autoarea reuşeşte să elaboreze un tablou detaliat şi pitoresc.
