Mizanscenele lui Pynchon sunt geniale şi fantastice, morbide şi pornografice, ireale şi excitante. Nimic la Pynchon nu este suficient! Cuvintele în mâinile sale transformă camera într-un vagonet care rulează cu o viteză ameţitoare pe şinele unui roller-coster proiectat de Escher! Dacă William S. Burroughs a inventat “nimic nu e real, totul e permis”, Thomas Pynchon sigur pune în practica sintagma omului cenuşiu

Mă gândesc la Arcimboldo care construia portrete din legume, fructe sau animale şi exact aşa îmi apare şi Curcubeul gravitaţiei în faţa ochilor. O faţă a unui Big Brother, …………. Omul întunecat, animalic, neîncrezător, condiţionat de propriile reguli şi metehne, încapsulat în cele cinci simţuri, simţuri ce nu încetează a provoca explozii ucigătoare în jur.