Cu siguranță, fiecare dintre noi a fost fascinat în nopțile senine de bolta înstelată. Și câți dintre noi nu și-au imaginat că una dintre miile de stele este doar a lui? Ei bine, băiețelul din această poveste nu doar că și-a imaginat, dar chiar și-a dorit la modul cel mai serios să aibă o stea numai a lui și nu acolo, pe cer, ci aici, pe pământ. Să se joace cu ea, să se plimbe cu ea, să vorbească cu ea, să fie tot timpul împreună. Așa că și-a propus să prindă o stea, ca astfel să știe sigur că acea stea este numai a lui. Dar cerul este atât de sus... Cum ar putea ajunge până acolo, mai ales că racheta sa a rămas fără combustibil? Niciun copac nu-i destul de înalt, niciun lasou nu-i destul de lung, nicio pasăre nu vrea să-l ajute. Va reuși el oare să prindă steaua visată? 

O poveste simplă, nici prea veselă, nici prea tristă, dar cât se poate de motivațională. Morala este simplă: niciodată să nu renunți la visul tău, oricât de îndepărtat ar părea. Dar nici să stai cu mâinile încrucișate așteptând. Ci să lupți până la ultima resursă pentru a-ți atinge visul, chiar dacă toate datele problemei arată că acesta ar fi de neatins. Să nu renunți! Și sigur, într-o zi, când te vei aștepta mai puțin, visul ți se va îndeplini, ca prin minune. Iar dacă eu nu v-am convins, o vor face cu siguranță desenele lui Oliver Jeffers, atât de simple, dar atât de mișcătoare.