Volumul de debut al lui Alex Goldiş e una din puţinele cărţi de critică literară la care am revenit, mult după ce am citit-o, nu din nevoie, ci, pur şi simplu, deoarece demonstrează că un astfel de domeniu nu e întotdeauna arid, fad şi  monoton. Alex Goldiş se ocupă de o perioadă problematică din istoria criticii româneşti (şi nu numai), 1948-1971, în care, dacă ideologia şi literatura au interacţionat, nici exegeza nu a rămas pe dinafară. Cercetarea este riguroasă, bine documentată, analiza – revelatoare, dar ceea ce face ca această carte să fie una din cele mai bune cărţi de critică citite în ultimii ani este limbajul extrem de elegant, expresivitatea fină, dar fermă. Critica în tranşee este, fără îndoială, un volum de referinţă pentru istoria critcii literare româneşti.