Radu Țuculescu revine la cuplul său preferat de investigatori Martin Breda și Maraia pentru a descifra misterele unui cadavru descoperit sub podul Garibaldi din Cluj-Napoca. Pretext perfect pentru scriitor pentru a-și plimba personajele prin geografia orașului, o geografie care surprinde bine atât crâșmele și periferia orașului în perioada comunistă, cât și nebuloșii ani ’90 cu transformările sale bruște și violente. Pentru un cititor cunoscător al orașului, romanul lui Țuculescu e un soi de ghid perfect pentru o călătorie în timp, chit că unele spații și personaje își construiesc în roman propriile lor aure de mister și fantastic.

Radu Țuculescu știe să construiască excelent pesonajele excentrice, unele aparținând periferiei, altele cu destine ieșite din comun, destine murdare, intens colorate, vieți duse fie la limita supraviețuirii, îngropate în boli și mizerie, fie în tumultul petrecerilor, condimentate de succesul vulgar specific unei pături sociale din celebrii ani ’90. Cititorul e purtat de scriitor de-a lungul anchetei lui Breda printr-un oraș misterios, care trebuie bătut la pas pentru a-și dezvălui misterele și martorii întâmplării de sub podul Garibaldi. Concomitent, Țuculescu recuperează detalii importante din destinul persoanei găsite moarte la începutul romanului și astfel construiește unul dintre cele mai antipatice și detestabile personaje feminine din literatura recentă. Te lași purtat de sentimente contrarii pe măsură ce ancheta evoluează, și nu de multe ori empatizezi cu Martin Breda și cu felul său de a fi și a de conduce ancheta asemeni unui detectiv de școală veche, ca-n romanele clasice franțuzești sau britanice. Sincer să fiu, nu aș putea spune cu exactitate care sunt metodele de cercetare ale polițiștilor, însă Breda și iubita sa Maraia au talentul și răbdarea de a se plimba prin tot orașul și de a cunoaște o mulțime de personaje obscure și din toate poveștile ascultate se leagă un soi de fir roșu care restrânge treptat lista celor care au avut legături cu victima noastră.

La o primă vedere, „Crima de pe podul Garibaldi” este un roman polițist, dar mult mai probabil e un roman de atmosferă și de reconstrucție a unei lumi românești urbane din deceniile trecute, cu legendele, măscăricii și eroii săi de oraș de provincie, care cu toții par desprinși din lumea stridentă a unui circ proaspăt poposit pe malurile Someșului. Așa cum bineînțeles o vor afla și cititorii după ce vor poposi în lumea personajelor lui Radu Țuculescu.