Noua carte a lui Mircea Cărtărescu este un triptic memorialistic. În prima parte, intitulată Cum i-am cunoscut, autorul a adunat o serie de amintiri cu și despre scriitori ai generației sale, sau ceva mai în vârstă, de care îl leagă anumite stări și sentimente. Sunt portretizați astfel, poetic, o serie de autori care au intrat deja în istoria literaturii române, cum sunt Mircea Nedelciu, Mircea Dinescu, Gheorghe Crăciun, Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Horia Simionescu, Mariana Marin, Virgil Mazilescu, Traian T. Coșovei, Mircea Ivănescu, Florin Mugur, Marin Preda, Ioan Alexandru și Gellu Naum.

În registrul median, cel care dă și titlul cărții, Mircea Cărtărescu vorbește despre sine și despre cărțile sale, dar nu așa cum ar face-o un vanitos, de dragul de a se scoate pe sine în evidență, ci strict în situații de ultimă necesitate, atunci când este nevoit să țină discursuri de mulțumire la decernareau unor premii sau distincții, sau să vorbească la unele lansări ale cărților sale, pentru a da o mână de ajutor cititorilor săi în receptarea scrierilor sale. Interesant este că de fiecare dată când vorbește despre sine, Cărtărescu se transformă într-un om modest, care pare să nu înțeleagă cum se face de este sub lumina reflectoarelor. Discursul său despre sine este traversat de fiecare dată de o reală smerenie. Ca atare, de cele mai multe ori, el preferă să deturneze atenția publicului pe alte subiecte, pe cărțile ce l-au influențat, pe oamenii care l-au ajutat să devină cine este astăzi, orice numai să nu fie vorba despre sine.

În fine, în cea de-a treia parte, intitulată Gheață și foc, sunt adunate diverse articole critice despre o seamă de scriitori români sau din literatura universală, de ieri și de azi: Panait Istrati, Ernesto Sabato, Olga Tokarczuk (pe care o elogia încă din 2002, când Premiul Nobel era atât de departe), Amos Oz (căruia considera că i se cuvine Premiul Nobel), Mihai Eminescu, Cezar Paul-Bădescu, Ana Maria Sandu, Svetlana Cârstean și Romain Gary.

Ce leagă toate aceste articole, dincolo de structura lor memorialistică? Poezia. Pentru că și atunci când scrie eseu critic, memorialistică sau jurnal, Mircea Cărtărescu rămâne tot poet.