O poveste care mi-a adus aminte de Miracolul de pe strada 34, ce pare mai degrabă desprinsă din filme decât scenariu pentru un viitor film, Crăciunozaurul are toate calităţile, dar şi toate defectele pe care le aduce cu sine faptul de a fi “cinematografică”. Pe de o parte va fi cu siguranţă pe placul copiilor, lucru esenţial de altfel, pentru că nu îmi pot închipui un copil căre să nu aprecieze o poveste de Crăciun, amestecată cu una despre dinozauri, cu arome de dragoste şi prietenie şi condimentată cu personaje negative care transformă totul într-o cursă captivantă cu răsturnări de situaţie până în ultimul moment. Pe de altă parte, Crăciunozaurul are dezavantajul de a fi, parcă, un pic prea mult, un amestec din care autorului pare că nu i-a scăpat nimic pentru a-i asigura succesul; sunt atât de multe elemente mixate într-o poveste relativ simplă încât nu există nici timp şi nici loc pentru a fi destul de bine rafinate şi pentru a crea aventuri cu adevărat uluitoare.
