Pentru cei care citesc cărțile unui autor fără să consulte în prealabil sau în paralel și biografia autorului, voi aduce poate o notă de noutate: Eric-Emmanuel Schmitt este, ca formare, filozof. Iar acest volum de nuvele este de departe cea mai filozofică carte a sa. Și aceasta deoare tema centrală a celor patru nuvele ce compun volumul, firul roșu ce le leagă, este tema libertății. Întrebările care țâșneșc din fiecare nuvelă sunt următoarele: 1) este omul complet liber să săvârșească orice faptă a sa sau este, mai degrabă, mânat de determinismul situației de moment?; 2) este posibil ca viața să ia o turnură diferită și definitivă în funcție de o singură alegere făcută la un moment dat în decursul vieții?
Cu aceste două întrebări jonglează Schmitt în fiecare nuvelă din volum. Întrebări ce se țes mai degrabă ca labirinturi subterane ale acestora întrucât, dincolo de substratul filozofic, accesibil doar pentru inițiați, ele rămân bijuterii literare, construite din cărămizile dure ale unui realism devorant.
Dintre cele patru nuvele, cea mai reușită mi se pare totuși cea care dă titlul volumului. În aceasta se pune cel mai pregnant întrebarea: se poate schimba omul radical și definitiv în funcție de alegerile făcute într-un moment cheie? O întrebare care sapă adânc atât în viața personajelor, cât și în mintea cititorului. O nuvelă care, prin forța subiectului, prin profunzimea întrebărilor, prin complexitatea personajelor și prin duritatea construcției narative, rivalizează cu genul romanesc. O lectură care vă va ține cu sufletul la gură și care vă va pune pe gânduri mult și bine.
