O succesiune de crime într-un orășel de pensionari în care cel mai scandalos zvon este de regulă cel mult un pahar în plus băut la pub sau o legătură amoroasă spontană între doi octogenari dă peste cap complet rutina celor patru personaje principale.
Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron se transformă brusc dintr-un club de pasionați dezlegători ai crimelor vechi nerezolvate într-o adevărată brigadă investigativă, reușind să fie, datorită talentelor lor speciale, dar și favorurilor și cunoștințelor economisite de-a lungul vieților, cu câțiva pași înaintea poliției (care mai primește și ea din când în când o mână de ajutor).
Deosebit de britanic, de la obiceiurile și felul de a acționa al personajelor, dar mai ales în umorul jovial și politicos al replicilor, romanul lui Osman este mai degrabă un succes al construcției de personaj și mai puțin al ritmului alert al desfășurării acțiunii cu care romanul polițist contemporan ne-a obișnuit. Cu toate acestea, nu-i lipsește nici unul din elementele care ne plac tuturor: detectivi nonconformiști, răsturnări de situație, personaje-surpriză și o intrigă polițistă care pare să se complice pe măsură ce Clubul Crimelor de Joi sapă în jurul ei.
