Poveste scrisă sau nu pentru adolescenți, romanul lui Rui Zink face o expunere copilărească și primitoare ideii de a citi și dă cărților valoarea pe care trebuie să o aibă în viața oricui. Transmite prin imaginea lui Anibalector exact acea imagine pe care o au unii despre cei care citesc – animale mari, păroase, gânditoare, ce caută răspunsuri și nu contenesc în a pune întrebări.

Și mai mult, acest Anibalector nu te mănâncă dacă vrei să conversezi cu el. Este dispus să citească orice și să dialogheze despre toate. Naivitatea musului, acel băiețel pierdut în peștera monstrului, se arată firav și împrăștiat la început, speriat, dar perioada petrecută printre cărți și cu Anibalector îl face să devină matur și capabil să ia decizii, să gestioneze bine ideile din cărțile pe care le citește.  Devine mai curios, mai stăpân pe viața lui și dispus să își sacrifice libertatea pentru a elibera monstrul care citește.

Până la urmă, cititul îi salvează pe mulți dintre noi.