Cinema la mine-acasă este o bine-venită reeditare a cărții cu același titlu apărută la editura Cartea Românească, în anul 2006, recompensată la acea dată cu Premiul revistei Observator Cultural pentru cea mai bună carte de poezie a anului și Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timișoara.
Pentru mine, care citisem doar cele mai recente trei cărți de poezie ale lui Robert Șerban, Puțin sub linie, Ascuns în transparență și Tehnici de camuflaj, a fost o reală plăcere să acced și la unul dintre „strămoșii” acestora, prin intermediul acestui volum. Și într-adevăr, am descoperit, pe de o parte „germenii” poeziilor din volumele mai sus amintite, mai exact acea tendință de a dinamita în transcendent imediatul, firescul, cotidianul, cu o singură imagine, adeseori ludică, bine infiltrată în poem, iar pe de altă parte, am cunoscut și o altă latură a acestuia, abandonată ulterior, pe care aș denumi-o „erotism bine temperat”, latură ce dădea poeziei acestuia un plus de savoare, și chiar de adrenalină, și care menținea un echilibru între „lumea ideilor” și cea „a faptelor”.
Pentru a întări cele de mai sus, voi reda aici două poeme, unul în registrul „ludic”, celălalt în registrul „erotic”: „de fiecare dată când mă uit la cer/ mă întreb/ dacă lui Dumnezeu nu i se face rău/ când ne privește de la o înălțime/ așa de mare” vs. „privesc în revista pe care doamna o răsfoiește grăbită// de câteva ori/ îmi vine să-i spun/ stai stai puțin/ dar nu atunci când hârtia se umple de imagini colorate/ ci când buzele și limba îi umezesc degetul/ cu care dă pagina mai departe”.
