Din păcate, Charlie şi marele ascensor din sticlă e o cărticică mai puţin populară decât deja clasicul Charlie şi fabrica de ciocolată.     Povestea nu e, poate,  la fel de sensibilă, dar de data aceasta e palpitantă, cu tot atâtea învăţăminte pentru cei mici şi mult, mult mai distractivă. În plus, situaţiile prin care trec pasagerii ascensorului sunt cât se poate de imprevizibile, iar unele momente şi discuţii dau dovadă de un absurd atât de fascinant, încât aş crede că, pe ici, pe colo, Roald Dahl are sclipiri de Terry Pratchett. Călătoria în lumea Minusurilor, în care ajung cei care au întinerit atât de mult încât mai au de aşteptat până să se nască, dar şi situaţiile de un comic spumos de la Casa Albă sunt  momente inegalabile care îi atestă, dacă mai era nevoie, lui Roald Dahl, calitatea de maestru al literaturii pentru copii.