Un bărbat cu o barbă kilometrică și lupă, studiind lăcuste și furnici; o tânără pe nume I., având un tricou pe care o altă fată, micuța „japonezoaică” Harumi, suflă în păpădii de dimineața până seară. De restul, poezie. Un câine galben viu mârâind, un câine galben mort mușcând. De restul, poezie. O Lavinie, o Marie, de restul, poezie. O barbă kilometrică, un băț magic, o formulă magică: Cexina Catapuxina. De restul, poezie.
Un vârtej de suprarealism, o adiere de Gellu Naum, înrourat de Zenobia lui. Dicteu automat? Cine știe? Metapoem în proză? Poate! Un altfel de roman? De restul, poezie!
