Iată un roman în care principala preocuparea a protagoniștilor e somnul! În Cevengur se doarme oricum şi oriunde: pe burtă, pe podea, pe sobă, într-o baltă de sânge, la coadă la intrarea în sovhoz, deasupra focului molfăind un cartof, conducând iubita de braț în stația de autobuz. În consecinţă, visul devine a doua patrie a personajelor, un fel de a doua natură, un membru apărut firesc din piept sau din umărul stâng. Intervalul (minuscul) dintre două reprize de somn e umplut de personaje cu lucruri nesemnificativ: Revoluția și fericirea ce va păși din lumea de apoi, suferința proletariatului, Rosa Luxemburg, prăjitorul de pâine și semnificația lui în conștiința revoluționară.

Lăsând ironia să odihnească și ea, Cevengur rămâne un roman de o forță uluitoare, iar Platonov duce în mână un stil capabil să mute realitatea în oglindă și să o sechestreze acolo.