În anul 2018 am sărbătorit cu mare fast Centenarul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, comemorând totodată și jertfele Armatei Române din timpul Primului Război Mondial, conștienți fiind că fără acestea nu s-ar fi împlinit visul de veacuri al tuturor românilor. Ceea ce s-a uitat însă, sau mai bine zis a fost trecut cu vederea, a fost adevărul istoric privind campania militară ce a urmat proclamării Marii Uniri. Căci în contextul istoric de atunci, nu era suficient ca o țară să fi decis să se unească cu alta, ci era nevoie și de recunoașterea unirii venită din partea Marilor Puteri. Iar atitudinea acestora față de România, ca țară ce ieșise din război într-un moment critic, deși reintrase ulterior, ajutând la victoria finală a Antantei, era incertă. În plus, un mare semn de întrebare venea din partea Ungariei, țară sfâșiată de război, desprinsă din dualismul austro-ungar, în care pe fondul incertitudinii politice se instalase la putere un guvern bolșevic ce nu era dispus să recunoască pierderea Ardealului în favoarea României. Așa stând lucrurile, Armata Română se poziționează pe linia de graniță Tisa-Oradea-Arad, apărând astfel Unirea, de pretențile hegemonice ale acestui inamic istoric. Apoi, răspunzând la solicitarea foștilor aliați din război, va trece granița și va ocupa Budapesta, dar nu cu scopul de a o cuceri în sensul clasic, urmat de anexări teritoriale, ci doar pentru a înlătura guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Că așa au stat lucrurile stau mărturie și fotografiile în care soldații români sunt surprinși oferind hrană copiilor maghiari săraci, de pe străzile Budapestei.
Albumul alcătuit de către istoricul Alin-Victor Matei, întru neuitarea acestei campanii militare ce a ajutat la consolidarea Marii Uniri, este foarte bogat în documente oficiale, fotografii de colecție, reproduceri ale unor cărți poștale trimise de soldații români, hărți, decrete, ordonanțe, fragmente din ziarele epocii ce consemnau faptele Armatei Române, precum și reproduceri ale unor decorațiuni ce au ajuns pe piepturile celor mai bravi militari români. Un document inedit este cel în care se reproduce, tradusă în limba română, telegrama primarului din Budapesta prin care își arată recunoștința pentru grija pe care soldații români au manifestat-o față de copiii maghiari. Ceea ce spune foarte multe despre impresia pe care au făcut-o aceștia în ochii învinșilor, arătând totodată că ai noștri nu s-au comportat în Budapesta ca niște asupritori, ci mai degrabă ca niște eliberatori.
