Pornind de la teza de doctorat a lui Cosmin Ciotloș, Cenaclul de Luni reprezintă o incursiune importantă în contextul cultural în care s-au dezvoltat membrii generației literare a optzecișilor, dar și o analiză minuțioasă a receptării critice de care această generație a avut parte.

 Priviți cu reticență sau chiar luați în derâdere de șaizeciști și de urmașii lor din epoca Hyperion, care considerau că biografismul și simplificarea imaginilor artistice reprezintă un regres al poeziei ca artă, aceștia au îmbrățișat atitudinea ofensivă ca fiind o latură a identității lor și au pornit pe drumul anevoios al revoluției culturale. Ciotloș pune cap la cap un ansamblu de mărturii, cronici de întâmpinare, articole din reviste culturale și deconstrucții ale scrierilor reprezentative, încropind o imagine în mișcare a lumii literare din ultimele decade ale comunismului. Asumându-și un rol de mediator pentru numeroasele probleme de poetică, estetică și invidii personale pe care le-a găsit în cercetarea sa, el reușește să găsească printre acestea valoarea obiectivă a fiecărei figuri menționate, de la canonici la talente pierdute și uitate de vremuri.

Recomand Cenaclul de Luni deoarece este o lectură utilă atât filologilor, cât și celor dornici de a-și lărgi orizonturile în ceea ce privește istoria și particularitățile literaturii românești postmoderne, dincolo de imaginea prefabricată a unora precum Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu sau Eugen Barbu.