Într-o bună dimineață, rutina din Pădurea Verde a fost spartă de un fapt nemaiîntâmplat. Iepurelele l-a găsit pe Hârciog dormind în lada lui cu morcovi. Deși acesta nu l-a certat în adevăratul sens al cuvântului, micul intrus s-a simțit probabil rușinat. Așa că în dimineața următoare a fost descoperit de către Măcăleandru în sertarul său cu cravate. Scenariul din dimineața precedentă s-a repetat întocmai, așa că, micul Hârciog și-a ales pentru următoarea noapte un nou culcuș. Și unde ar fi putut să doarmă cel mai bine? În coarnele Cerbului. Dar acestea au fost doar primele trei „paturi” ale Hârciogului. Care sunt celelalte patru, până la împlinirea celor șapte din titlul cărții, vă invit să descoperiți singuri. Vă spun doar că adevărata surpriză vine abia în cea de-a opta dimineață, când toată suflarea din Pădurea Verde trece prin niște emoții teribile.

Cele șapte paturi ale Hârciogului este o poveste simplă, în egală măsură amuzantă și emoționantă, despre frici nemărturisite, despre naivitate, despre altruism și, mai mult decât acestea, despre prietenie, care este cel mai frumos dintre toate sentimentele pe care le poate simți un om sau, de ce nu, orice ființă de pe acest pământ, fie ea cuvântătoare sau necuvântătoare.