Știm că există superputeri în economia mondială sau în materie de tehnologie militară, poate în ceea ce privește inovația și cercetarea, dar jurnalista americană Amanda Ripley ne explică de ce în ziua de astăzi există și „superputeri în educație”, iar toate se conduc după un principiu foarte important – rigoarea. Sistemele de educație publică variază de la țară la țară, ba mai mult, de la o comunitate la alta. Cei mai deștepți copii din lume și modelele de învățământ care i-au format este o carte ce ne asigură că dilema învățământului public nu are o rezolvare unică, și nu depinde întotdeauna de împrejurări, de constructul social, de profesori, de directori de școli, de miniștri propuși în guverne, de bani. Totuși, un aspect relevant, pe care mulți îl evită, este ceea ce gândesc elevii despre sistemele de educație care îi formează. Urmărind trei elevi americani în trei dintre cele mai performante sisteme de educație din lume – Coreea de Sud, Polonia și Finlanda – autoarea reușește să convertească mare parte din dileme în răspunsuri pe care le putem găsi de multe ori în evaluările internaționale, cum spre exemplu este și PISA (Program for International Student Assessment). Coreea de Sud asigură un mediu „supracompetitiv”, Finlanda vrea profesori deosebit de pregătiți, iar Polonia încearcă riscant cu reforme riguroase. Și totuși, toate cele trei țări au ceva în comun.
