Volumul de nuvele „Cei domni domni din Bruxelles” are nu unul, ci două fire roșii care leagă cele cinci povestiri. Pe de o parte, avem de-a face cu cinci variațiuni la tema iubirii ce sfidează regulile aproape unanim acceptate, iar pe de altă parte avem cinci cazuri de bioetică asupra cărora să reflectăm. 

În „Cei doi domni din Bruxelles”, nuvela ce dă și titlul volumului, sunt urmărite în paralel două căsnicii: una firească, heterosexuală, și una homosexuală, ce se fondează însă inclusiv sub o formă vagă de religiozitate chiar în umbra celei dintâi. De-a lungul existenței lor, cele două cupluri se vor influența reciproc, chiar dacă doar unul dintre ele va ști acest lucru, iar marele avantaj va fi mereu de partea celuilalt cuplu. Pe scurt, Schmitt reușește aici să pună în balanță, cu luciditate dar și cu un strop de duioșie, psihologia intimă a celor două forme de dragoste, privite per general, chiar dacă, prin lentila metonomiei, a unor cazuri particulare. În „Câinele” ne întâlnim cu un doctor evreu ce reușește să facă față atât lagărului nazist cât și lagărului interior al urii și al dorinței de răzbunare, datorită iubirii unui câine, ce-l ajută totodată să se reumanizeze în urma experienței de moarte interioară suferită în timpul concentrării. „Triunghiul amoros” îl readuce în atenție pe Mozart, dar din perspectiva prezenței sale fantomatice în interiorul noii familii a fostei sale soții, și în mod cu totul straniu, cel îndrăgostit de fantoma muzicianului de geniu se dovedește a fi de fapt înlocuitorul său.

Nuvela „O inimă sub cenușă” tratează sub o formă foarte întortocheată atât tema transplantului de organe cât și pe cea a iubirii bolnăvicioase a unei femei pentru nepotul său în detrimentul fiului său. În fine, în „Copilul-fantomă”, doi soți care se învoiesc asupra avortării copilului mult dorit, pe motiv că urma să se nască cu o boală gravă, sunt salvați dintr-o prăpastie montană de o tânără ce suferea exact de aceeași boală. Sunt salvați dintr-una și aruncați în alta, cea a mustrărilor de conștiință. Așadar, cinci cazuri de bioetică a iubirii, dacă se pot alătura cei doi termeni, asupra cărora merită să reflectați. Bonus, și în acest volum Schmitt este același povestitor desăvârșit.