Eroul acestei cărți, deși scrupuloșii l-ar eticheta mai degrabă ca fiind un anti-erou, este un adolescent pentru care lumea în care trăiește este una complet defectă. Deși nu poate spune cu exactitate care este problema de fapt, insinuând doar că este foarte posibil ca Dumnezeu, dacă există cu adevărat, să nu fie un zeu foarte priceput.

Nici nu își bate prea tare capul să schimbe mersul lumii. El nu vrea decât să fie lăsat în pace. Dar cu atâta ardoare încât, în momentul în care intră în posesia unui pistol încărcat cu trei gloanțe, pe care îl găsește la coșul de gunoi, nu ezită să împuște mortal un agent de pază dintr-un supermarket, doar pentru că acesta l-a acuzat că ar fi furat ceva. Apoi, pentru a fugi de la locul crimei, tot sub amenințarea armei, fură o mașină în care se afla o fată, cam de aceeași vârstă cu el, care deși primește șansa să coboare, preferă să rămână în compania „răpitorului” ei, considerând asta ca fiind șansa ei de a scăpa de un tată violent și o mamă nepăsătoare la suferința ei. Urmează o goană nebună, o nouă crimă și câteva secvențe de (aproape) sex. În momentul în care simte că norocul urmează să îl părăsească, puștiul rebel se debarasează de fată și gonește singur spre plajă, unde este încolțit de poliție și ciuruit de gloanțele unui adevărat pluton de execuție.

În răstimpul fugii acestuia, mama sa și fratele mai mic trăiesc groaza de a fi zilnic interogați de polițiști și de a fi invitați la tot felul de emisiuni radio-TV, unde sunt arătați cu degetul ca fiind familia „îngerului morții”. Ray Loriga reușește în această carte, construită din cadre alerte, cinematografice, să imprime spiritul personajului din Străinul lui Camus unui personaj ce se înfrățește, prin dinamica acțiunilor sale, cu cele ale lui Roberto Bolaño sau Guillermo Arriaga, în sensul că niciuna dintre faptele sale nu este precedată de vreo premeditare și nici nu este urmată de mustrări de conștiință. El nu ucide și nu fură din răutate, nefiind un infractor propriu-zis, ci pare mai degrabă posedat de un „spirit” ce-i anesteziază complet sentimentele și rațiunea. Este greu de spus dacă este strict vorba despre instinct de supraviețuire sau laxism moral. Ce este însă cât se poate de clar este faptul că această stare a lucrurilor trebuie căutată în spatele paradigmei societății lipsită de valori și repere morale în care se desfășoară acțiunea acestei cărți.