Romanul lui John Green reuşeşte să creeze un univers în care tinerii adolescenţi sunt personajele principale, capabili să ia decizii, să greşească şi să-şi asume responsabilitatea. Succesul autorului american vine, din punctul meu de vedere, din inteligenţa cu care îşi tratează personajele şi, de ce nu, chiar publicul. Cărţile cu şi despre adolescenţi nu trebuie să fie doar siropoase, idilice sau, dimpotrivă, tragice, întreţinând clişee literare, care, de puţine ori, se şi întâlnesc cu realitatea. Căutând-o pe Alaska e unul din romanele care stau împotriva curentului şi rezistă fără probleme. Miles Hunter şi Alaska Young sunt pilonii centrali ai naraţiunii, primul fiind un tânăr inteligent, preocupate de ultimele cuvinte ale unor oameni faimoşi, iar cea de-a doua – o adolescentă imprevizibilă a cărei lume este bântuită de cuvintele lui Simon Bolivar, din romanul lui Garcia Marquez, „Cum o să mai ies eu din labirintul acesta?” Personajele învaţă lucruri despre sine, despre ceilalţi şi chiar despre viaţă, fără drame plângăcioase, ci cu un simţ al realităţii şi al maturităţii pe care îl dobândesc prin experienţe uneori năstruşnice, dar pe care şi-l asumă cu demnitate.
