Antoin Duris, un profesor respectat de la Academia de Bele-Arte din Lyon, decide aparent fără motiv să dispară din propria-i viață și implicit din viața tuturor cunoscuților săi și se refugiază într-o banală slujbă de paznic de sală la Muzeul Orsay din Paris. Aici o întâlnește pe Mathilde, directoarea departamentului de Resurse Umane a muzeului, care reușește să îl convingă să-și deschidă sufletul și să se descotorească de sentimentul de vinovăție care l-a făcut să se autoclaustreze.
Camille Perrotin, o tânără elevă de liceu, pasionată de artă, având un talent nativ puternic, trăiește drama de a fi violată și apoi șantajată de către cel care se oferise să o învețe tehnica picturii profesioniste, eveniment ce îi distruge iremediabil viața, purtând-o dintr-o depresie în alta. Iar tocmai când se simțea mai plină de viață și mai decisă să lase trecutul în urmă, revederea întâmplătoare a monstrului o aruncă în trecut și de acolo în hăul deznădejdii fatele. Destinele celor doi, marcate de mari suferințe dar și de dragostea pentru artă, ajung să se împletească într-un mod pe cât de fragil, pe atât de puternic și să interpreteze în duet un imn închinat artei și frumuseții.
David Foenkinos se dovedește a fi în acest roman profund psihologic un fin observator al sufletului uman și al vicisitudinilor vieții ce îi pot influența decisiv cursul, dar și un desăvârșit mânuitor al firelor narative și al oglinzilor interioare ale personajelor sale.
