Am luat cartea și m-am așezat comod în fotoliu. Lângă mine, un pitic de un an și jumătate se zgâia la poze și vorbea în limba lui de înțeles doar pentru el despre pozele din carte.

Am început să-i citesc prima poveste despre Argus. Când deodată, ce să vezi!?! Din paginile cărții începură să sară Centauri, Heruvimi, Sirene, Elfi, Troli, Orci, Norne, Nuckleave, Balauri, Zmei și câte și mai câte ființe fantastice pe care cartea le adăpostea! Au încins o luptă aprigă și se fugăreau pe masă, pe birou, prin bibliotecă, pe și după televizor, se agățau de perdele, se târau pe pereți, se legănau de lustră, se piteau pe după canapea, ce să mai, un tărăboi total.  Eu și cu piticul meu stăteam stană de piatră și ne uitam la ființele care au prins viață și care făceau scandalul de pe lume. Cartea zbura de nebună prin cameră și încerca în zadar să prindă ființele care i-au scăpat dintre coperți.

Nu am reușit să vedem deznodământul pentru că, în ciuda hărmălaiei, amândoi am adormit. Dar a doua zi am văzut cartea cum stătea cuminte în bibliotecă și ne aștepta. Am mâncat micul dejun după care am luat Catalogul și, cu zâmbetul pe buze, ne-am pus din nou pe citit.