Castelul de sticlă este o casă pe care tatăl autoarei i-a promis-o din fragedă pruncie. Fragilă și transparentă, construcția utopică a lui Rex Walls simbolizează relația pe care o are cu membrii familiei pe măsură ce se afundă din ce în ce mai mult în alcoolism. Deși strălucitor și fascinant, Castelul este casant. Deși impunător și magic, tatăl se crapă sub greutatea alcoolului care-l trântește adeseori la pământ și-l face să-și îndepărteze familia încet și sigur.

Jeannette Walls povestește frumos. Duios. Povestește cu o voce obiectivă, însă sensibil implicată în momentul în care încearcă să explice cititorului acest modus vivendi nebun al familiei sale. Nu caută vinovați, nu aruncă anateme. Pare doar că vrea să înțeleagă de ce s-a născut într-o astfel de familie. Însă nu poate și sfârșește iubindu-i. Altă opțiune nu are.