Într-o zi, săpând unul dintre nenumăratele sale tunele subpământene, Cârtițel a scos capul, din mușuroi, tocmai în mijlocul unui oraș. Aici a văzut mașinile și a fost fascinat, atât de mecanismul lor cât și varietatea formelor și culorilor acestora, încât a început să își dorească și el să aibă mașinuța lui. Dar fiind conștient că nu poate găsi o mașină atât de mică încât să fie numai bună pentru el, s-a gândit că cel mai bine ar fi să își facă singur una, potrivită pentru el și mai ales, după toate gusturile sale. Foarte determinat, a început să caute și să adune materiale pentru aceasta: patru roți egale, o cutie pe post de caroserie, un volan, chiar și un claxon, și tot ce mai trebuia pentru a-și realiza visul. Dar greul s-a dovedit a veni abia mai apoi, căci în ciuda eforturilor sale și a determinării ieșită din comun, modul în care a asamblat piesele nu a fost unul foarte inspirat, astfel că, mașinuța lui, la care a lucrat cu atâta sârguință, nu a pornit din loc, nu a scos niciun zumzăit, claxonul ei nu s-a auzit, altfel spus, ceva nu a funcționat. Dar asta nu a făcut decât să-l ambiționeze și mai mult pe Cârtițel, care nu s-a lăsat până nu și-a văzut visul cu ochii.

Povestea lui Cârtițel are o morală foarte simplă și foarte frumoasă: atunci când ai un vis, trebuie să lupți pentru a ți-l îndeplini. Iar prin „a lupta” trebuie să înțelegi „a munci din răsputeri”, „a nu te lăsa doborât de primele eșecuri” și, bineînțeles, „a rămâne consecvent idealului tău”. Pentru că numai prin muncă și determinare, orice vis, oricât de nebunesc, oricât de greu de realizat, oricât de îndepărtat, poate deveni realitate. Cârtițel și-a dorit o mașină. Astăzi, mașinile se găsesc la tot pasul. Tu însă poți avea un alt vis, la fel de inovator pentru aceste vremuri, un vis de a cărui realizare să depindă soarta întregii lumi. Un vis la care să muncești, dacă este nevoie, chiar și toată viața. Dar având mereu încredere în forțele tale și în faptul că îl vei duce, până la urmă, la bun sfârșit.