Poate că deja ați citit câteva cărți de Roald Dahl, ori măcar ați auzit de poveștile și personajele sale fascinante. Astăzi, celebrăm 105 de la nașterea autorului britanic și cu această ocazie v-am pregătit câteva recomandări, precum și motivele pentru care noi considerăm că toți cititorii ar trebui să-i încerce creațiile.
Cine nu-l cunoaște pe Dahl? Roald Dahl. Dar știați că părinții i-au dat acest prenume în cinstea exploratorului norvegian Roald Amundsen, primul om care a pus vreodată piciorul la Polul Sud? Ei bine, nici Roald Dahl nu a avut o viață mai puțin interesantă. A fost pilot în aviația britanică luptând în al Doilea Război Mondial, s-a prăbușit cu avionul în Egipt, iar mai apoi a fost spion, de unde și-a luat inspirația ca să scrie scenariul pentru al cincilea film din seria James Bond. Dar adevăratele aventuri le-a trăit prin ochii, mâinile și picioarele personajelor sale. Că nu e la îndemâna oricui să călătorească în Marele Măr (adică în New York, desigur) cu o piersică uriașă.
De ce să citiți cărți de Roald Dahl
Aventură și curaj
Cum, nu vi se pare suficient de palpitant să stai cocoțat pe-o piersică în timp ce traversezi Oceanul Atlantic? Poate nu știți că James Henry Trotter și noii lui prieteni au scăpat de niște rechini, au supraviețuit toanelor Oamenilor din Nori și-au rupt în două, chiar în două, un curcubeu. Nu e de ici, de colo. Și gândiți-vă la teama care i-a luat pe oamenii New Yorkului, când au văzut deasupra capetelor nu o pasăre, nu un avion, ci pe James și piersica uriașă.
Dar ce spuneți de aventurile lui Sophie, fetița furată în toiul nopții de ceea ce părea un uriaș înfricoșător? Dar care s-a dovedit a fi chiar Marele Uriaș Prietenos, colecționarul de vise hopa-flătărețe. Poate că în peștera lui MUP Sophie este în siguranță, dar se află totuși în Tărâmul Uriașilor, pe unde hălăduiesc Carnibal, Strânge-Sânge, Sfarmă-Oase și alți uriași mult mai puțin prietenoși, puși pe hăpăit omleți. Iar să-ncerci să-i oprești e-o treabă complicată de la care Sophie nu se dă însă în lături, chit că-i nevoie s-o implice-n asta și pe Regină.
La fel de palpitante sunt și încercările Domnului Fox, vulpoi fantastic de a scăpa de furia celor trei fermieri: Boggis, crescătorul de găini, Bunce, proprietar de rațe și gâște, și Bean, băutor de cidru și crescător de curcani. E drept că și Domnul Fox o căuta cu lumânarea, dând iama în orătăniile mai sus amintite. Dar ce să-i faci, „famelie mare, renumerație mică”, vorba aceea. Iar cu pofta de „găini durdulii” sau „curcani drăgălași” nu te pui. Iar dacă este adusă și artileria grea, adică niște excavatoare neobosite, familia Fox și-a cam pus blana pe băț.
Și ce să mai spun de curajul lui Danny, campionul lumii, care, la volanul lui Baby Austin, intră în Pădurea lui Hazell în căutarea tatălui „zâmbăreț-din-ochi”. Dar era doar încălzirea pentru „marea vânătoare”.
Tone de umor
Dar ce-ar fi aventura fără-un strop de umor. Sau mai mult. Bine, vreo 36892 de kilograme de umor. Căci cam așa stă treaba în cărțile lui Roald Dahl. Uitați, de exemplu, faza cu salamandra din Matilda, când, după ce paharul în care se afla mica reptilă ateriză în sânul domnișoarei Trunchbull, fața acesteia arăta exact ca „o bucată mare de șuncă fiartă”. Ca să nu mai zic de episodul cu pălăria ca o plăcintă a tatălui și cu superlipiciul.
Dar una dintre farsele memorabile este cea pregătită de George pentru „murătura mumificată de bunică-sa”. A fost ceva „în stil mare”, „absolut di granda”. Iar dacă asta însemna să-i înlocuiască medicamentul maroniu cu un „medicament magic”, asta era, „zgripțuroaica îngrozitoare” o merita cu vârf și îndesat. Dar, de fapt, bunica asta nesuferită nu era chiar o vrăjitoare adevărată. Pentru că, da, îi făcea ea zile fripte lui George, dar vrăjitoarele adevărate urăsc copiii „cu o ură care sfârâie ca fierul înroşit şi care e mai arzătoare şi mai fierbinte decât orice ură ţi‑ai putea închipui”. Asta e prima lecție care deschide volumul Vrăjitoarele, poveste inspirată de basmele scandinave, pe care Roald Dahl le asculta în timpul verilor petrecute la bunici în Norvegia. Dar chiar și pentru aceste ființe hidoase există antidot – teribil de amuzantă imaginea transformării lor după o supradoză de Șoricogen.
Și nu doar vrăjitoarele o pățesc în cărțile lui Roald Dahl, dar și răzgâiații, mâncăcioșii fără limite și fandosiții. Cum sunt Violette Beauregarde, Augustus Haplea, Micky Teve și Veruca Salt, ceilalți patru copii norocoși care-au găsit Bilete de Aur și-au intrat alături de Charlie Bucket în minunata fabrică de ciocolată a lui Willy Wonka.
Roald Dahl nu se pricepe de minune doar la episoade comice. Și personajele sale sunt surse de umor. Bunica lui George „avea dinții maronii și o guriță crâmpoțită ca un poponeț de cățel”, Bean din Domnul Fox, avea urechile „astupate cu tot felul de mizerii, cu ceară şi cocoloaşe de gumă de mestecat, cu muşte moarte”, uriașilor nu le prea plac omleții din Barbados pentru au gust țepos și sunt „dubios de păroși”.
Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați autori de literatură pentru copii, Roald Dahl a cucerit și Hollywoodul. Mai toate cărțile sale au fost ecranizate, printre cele mai recente filme inspirate de poveștile lui numărându-se Vrăjitoarele (2020, regia Robert Zemeckis), BFG (2016, regia Steven Spielberg), Charlie și Fabrica de Ciocolată (2005, regia Tim Burton).
Dacă nu v-am convins că romanele lui Roald Dahl sunt palpitante și amuzante nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Încercați-le!
P.S. În perioada 13-19 septembrie oferim 30% reducere la cărțile scrise de Roald Hahl!
