Cartepedieni, v-am zis că vine Ziua Cărții și că avem o mulțime de surprize pentru voi? Una dintre ele este #Cartepeuții, o serie de interviuri cu oameni de carte. Am invitat în dialog câteva voci încă neauzite aici, pe Blogul Cartepedia. 

Ziua Cărții e sărbătoare mare pentru cititori. Se citește mult, frumos și cu spor. De la bookstagrammers, până la reprezentanții editurilor, fiecare are modul său de a se bucura de ea. Te invităm și pe tine să ni te alături. 

Campania de Ziua Cărții

Iar pentru că o surpriză nu vine niciodată singură, multe altele te așteaptă aici: 

• Intră în culisele industriei cărții, citind seria #Cartepeuții;
• Fii tu câștigătorul pachetului de 7 cărți, din concursul organizat de Ziua Cărții pe Instagram;
• Bucură-te de transport redus la 5,99 lei în săptămâna 17-23 aprilie;
• Delectează-te cu 10% extra reducere la TOATE cărțile de pe rafturile noastre.

E timpul să suflăm în lumânări pentru fiecare lectură care te-a făcut un om mai bun și să discutăm despre asta. 

De vorbă cu Ruxandra

Încă nu ai făcut cunoștință cu Ruxandra Gîdei? Atunci ce mai aștepți? Este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de carte din peisajul românesc.

Vorbește despre cărți pe internet și în 2022 a câștigat titlul de Best Newcomer la Elle Media Awards. În prezent, studiază Literatura Comparată în Olanda, experiență pe care o împărtășește alături de comunitățile ei numeroase din online. Ruxandra nu este doar expertă în citit, ci și cartepeut de cursă lungă la Cartepedia. Dacă vrei să descoperi și mai multe despre ea, o găsești pe Instagram, TikTok și YouTube sub denumirea de @4fara15.

Acum hai să sărbătorim alături de ea Ziua Cărții:

1. Care sunt gândurile tale cu ocazia Zilei Cărții?

M-a lovit un dor de casă zilele trecute, văzând că în țară se organizează diverse lecturi de poezie, ori întâlniri cu autori pe care îi îndrăgesc. Eu fiind în Olanda pentru studii acum, am să urmăresc câteva online și voi sărbători Ziua Cărții aici – în Flandra am văzut că se întâmplă lucruri interesante pe 23 aprilie, cum tocmai demarează o campanie ambițioasă de promovare a lecturii. Cu ocazia asta poate voi arunca un ochi la vecini. 

2. Dacă ai fi o carte, cum te-ai numi?

O chestionare continuă. Sau așa ceva.

3. Care-i maximul și care-i minimul citit de tine pe zi?

Cu siguranță am atins maximul în perioada maratoanelor de lectură, când îmi propuneam să citesc timp de 24 de ore fără oprire. Au rezultat niște vloguri care îmi sunt foarte dragi, pentru canalul meu de YouTube: tentativa numărul unu o găsești aici (nu îmi vine să cred cât timp a trecut), cea de-a doua aici și ultima aici. Cred că cel mai mult am reușit să citesc 850 de pagini, în perioada pandemică, pe când eram cu toții închiși în case. Acum, la câțiva ani distanță, am început să prețuiesc pe bune somnul și nu cred că mi-aș mai asuma provocarea asta, deci mă bucur mult că am făcut-o la timpul ei.

Minim? Din păcate, se întâmplă să treacă zile întregi fără să citesc, mai ales de când am început masteratul. Acolo unde se poate, încerc să suplinesc cu cărți audio ori flash fiction, laconic.ro e o platformă cu proză foarte scurtă care mi se pare foarte mișto. Dar nu cred deloc că ar trebui să fie un gând care să ne streseze, de parcă o scurtă pauză ne-ar face cititori mai puțin silitori.

4. Ce faci când rămâi fără spațiu în bibliotecă?

Acela e momentul în care evaluez tot ce am deja pe rafturi și le fac loc altor cărți. Poate mai și filmez un vlog cu ocazia asta, așa cum am făcut în 2020 și la final de 2021. Ultima dată când am scos din bibliotecă o parte din cărțile necitite, le-am donat – lucru pe care, desigur, îl recomand tuturor cititorilor care adună în bibliotecă teancuri mai mari decât reușesc să citească.

5. O carte de citit într-o perioadă de stres?

Aș merge cu ceva scurt, o colecție de povestiri scurte ori poezie. Proza lui Annie Ernaux, de exemplu, ori poate povestirile Irinei Brumă, din Perfect nemulțumită. Deși nu e tradusă încă la noi, Self-Help de Lorrie Morre mai e o colecție de povestiri la care mă tot întorc – prelungesc intenționat lectura de câteva luni, tocmai ca să pot reveni în perioade stresante. Dintre volumele de poezie apărute recent, recomand ca antidot pentru stres debutul lui Daniel Coman, Polaroide, Orlando Postuman al lui Nóra Ugron, Ce pot distinge în întunericul sălii de Elena Vlădăreanu și Tot mai multă splendoare, revenirea Alinei Purcaru în poezie.

6. Cum îți iei notițe? Ești genul de cititoare grijulie or you just go with the flow?

Hehe, mă bucur că ai întrebat, pentru că am filmat mai demult un videoclip în care împărtășesc toate trucurile mele atunci când vine vorba de notițe pe marginea cărților. Nu pot să citesc fără să subliniez, să scriu, să îi răspund cumva textului. Lectura asta activă mă ajută să rețin mai bine ceea ce citesc, iar atunci când revin la o carte după mai mult timp știu exact cum să mă orientez. Celor care se nu își doresc să își marcheze nicicum cărțile din biblioteca personală le recomand post-its, ori etichete colorate. Chiar îți schimbă cu totul experiența de lectură.

7. Cum îți organizezi TBR?

Nu am fost foarte consecventă cu asta în ultimul timp, dar e ceva ce îmi doresc să schimb foarte curând. Începând cu 2023 mi-am propus să citesc o carte din fiecare țară a lumii. iar provocarea asta mă încurajează să privesc către literaturi cu care nu sunt deloc familiară, să citesc mai divers. Am decis să pornesc “de la 0”, deci e un proiect care va dura mai mulți ani, însă am avut nevoie de asta tocmai ca să îmi strucutrez cumva TBR-ul.

Apoi, am început anul trecut o serie de videoclipuri în care le cer vedetelor din România să îmi recomande câteva titluri preferate, pe care apoi le citesc și analizez atent. După o perioadă de pauză lucrez la un nou videoclip din serie, deci mai nou și vedetele din România joacă un rol în organizarea TBR-ului. 

8. Câte cărți necitite ai în bibliotecă? (aproximativ)

Cum tot călătoresc și nu m-am stabilit încă undeva pe o perioadă (foarte) lungă, biblioteca mea nu este una singură. Dintre cărțile pe care le am cu mine acum, însă, majoritatea sunt necitite. De fapt, pe măsură ce citesc mai duc din cărți înapoi acasă, încerc să nu acumulez prea multe obiecte aici. Cred că ar fi vreo 35-40 de cărți, cât am tot reușit să aduc din România. Iar în biblioteca de acasă… chiar nu aș ști să spun, pentru că am avut privilegiul să tot primesc cărți noi de la edituri ori autori, cu diverse ocazii. Dar încerc să nu las praful să se adune, prefer să le pun în mișcare dacă știu că nu le voi citi în viitorul apropiat.

9. Ce lansare din 2023 aștepți cel mai mult?

Dacă vorbim de literatura autohtonă, Lavinia Braniște anunța recent că are un nou roman în lucru, pe care îl aștept nerăbdătoare și curioasă după Mă găsești când vrei. O altă viitoare apariție care mi-a atras atenția ar fi un debut din diasporă, Visul canadian al lui Bogdan Perțache. Nu pot decât să mă bucur că producția de literatură română de peste granițe crește, migrația fiind o temă tot mai des abordată în cărțile scriitorilor români.

Sunt și câteva importuri literare care mi-au atras atenția. Editura Polirom urmează să publice traducerea Cărții lui Iacob, despre care se scrie că ar fi cel mai bogat roman scris de Olga Tokarczuk până acum. Mă mai entuziasmează vestea că urmează să apară, în sfârșit, un volum cu poeme de Maya Angelou traduse în limba română, la editura Vellant. În sfârșit, tot din portofoliul Vellant, deși a ieșit deja din tipar luna trecută, am remarcat Manifestele sufragetelor, o colecție de texte despre lupta femeilor pentru libertate și drept de vot.

10. Ce părere ai despre piața românească de carte?

Sunt foarte multe unghiuri din care se poate aborda întrebarea asta, având în vedere faptul că avem cea mai mică piață de carte din UE. Sigur că e absolut regretabil acest fapt, și ar fi copleșitor de multe de făcut ca să schimbăm asta – totuși, eu îmi tot spun că poate fi și un avantaj. Notez doar câteva gânduri recurente de când am avut privilegiul să văd și cum stă treaba peste granițe.

La fel ca orice cititor român, mi-aș dori să existe o strategie coerentă de promovare a lecturii la nivel național. Mi-aș dori să se reia discuțiile despre vouchere culturale pentru elevi și alte categorii de români, care altfel nu și-ar permite cărți noi. E clar că vorbim despre un bun care, din păcate, nu e ieftin, iar când trăiești la limita subzistenței vei alege întotdeauna o masă caldă în locul unei cărți. Mă bucur că Asociația Editorilor din România a început recent un demers în acest sens, propunând un Pact pentru lectură. Mai cred că ar mai fi nevoie de investiții în biblioteci – știm că din 1990 s-au închis peste 7000 de biblioteci, și nu e absolut deloc o coincidență faptul că nu crește de nicăieri numărul cititorilor români. Nu sunt noile tehnologii de vină, ci măsura în care se preocupă statul de cultură – chiar e atât de simplu.

Ar mai fi și discuțiile legate de rezidențe literare, deocamdată mult prea puține pentru a putea susține real producția literară autohtonă. Ori faptul că stăm și foarte prost la exporturi, cum în afara câtorva excepții nu avem traduceri în limbi de mare circulație. Încă învăț despre cum funcționează rețelele literare naționale și, fiind în Olanda, încerc activ să îmi dau seama ce fel de măsuri ar putea funcționa mai bine la noi, dar și ce ar putea face cititorii simpli. Totuși, până acum nu cred că e vorba de vreun secret. Mă gândesc că totul se reduce la investiția în cultură și la o infrastructură literară sănătoasă, cu multe organizații literare care să pună presiune pe politicieni, pe care noi deocamdată nu o avem. Din nou, partea bună e că la noi rămâne totul de făcut – așa că îmi păstrez optimismul. Îmi e clar din activitatea mea pe internet că românii prețuiesc lectura, și cred că piața românească de carte are tot potențialul să se crească. Nu și fără implicarea noastră colectivă, însă.

*

Ți-a plăcut discuția noastră cu Ruxandra? Dacă da și vrei să te inspiri din recomandările ei livrești, pe Instagram și pe TikTok o găsești cu numele de @4fara15. Dă startul petrecerii de Ziua Cărții și recompensează-ți foamea de lectură cu noutăți și bunătăți de aici.