Alexandra Cristescu ne invită în lumea ei literară, unde prima scânteie a fost aprinsă de "Lorelei" de Ionel Teodoreanu. Ea împărtășește cu noi câteva din cărțile care i-au modelat viața, de la introspectivul "Pe culmile disperării" până la inspirativul "Micul Prinț" și revelatorul "Dezumanizat". Alexandra vorbește despre cum lectura a influențat-o personal și profesional, cum alegerea cărților este o reflectare a stărilor sale sufletești și cum fiecare carte nouă este o oportunitate de descoperire și creștere. În acest interviu, ea ne dezvăluie ritualurile sale de lectură și cum păstrează vie magia cărților în viața ei de zi cu zi.

De unde a pornit pasiunea ta pentru citit? Există o anumită carte sau un moment anume care te-a inspirat să începi să citești mai mult?

Întotdeauna mi-a făcut plăcere să citesc. Era singurul moment în care nu trebuia să mă mai concentrez pe nimic altceva în afară de fantezie. Însă a fost un moment specific în care pasiunea mea pentru citit a explodat. Acesta a fost momentul în care am auzit pe cineva povestind cartea Lorelei de Ionel Teodoreanu. Modul în care a vorbit despre ea acea persoană m-a făcut s-o citesc instant și a fost o carte minunată pentru mine atunci, iar de la vârsta de 14 ani mă pot numi cititor de cursă lungă.

Care sunt cele trei cărți favorite și de ce? Cum au influențat aceste cărți viața ta sau perspectiva asupra lumii?

Pe culmile disperării de Emil Cioran – O carte și un autor la care nu credeam vreodată că voi ajunge mai ales la vârsta fragedă de 15 ani. Cu Cioran am avut o legătură instantanee și am simțit mereu că m-a ajutat să-mi înțeleg emoțiile și să le gestionez. Datorită lui m-am simțit înțeleasă și am luat doar ce a fost bun de acolo. Pe culmile disperării este o carte cu o încărcătură emoțională foarte mare mai ales dacă te regăsești în ea, dar a fost de mare ajutor pentru mine.

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry – deși mulți o consideră o carte pentru copii, și este, eu cred că ai nevoie de o anume maturitate pentru a înțelege greutatea din spatele cuvintelor autorului. Cartea aceasta a lăsat în mine amintirea copilului care am fost și încă mă ajută să înțeleg copiii de acum și mă învață mereu să am răbdare și să-i las să se exprime liber. Un fel de “Lăsați copiii să fie copii”.

Dezumanizat de Osamu Dazai – împătimită a scriiturilor japoneze, niciodată nu am crezut că un autor va putea ajunge la mine atât de adânc și personal. Prin cartea lui Dazai mi-am dat seama de modul în care ar trebui să mă raportez la societate și m-a smerit arătându-mi cu degetul fiecare defect pe care-l am, dar totodată mi-a arătat și cum să  le îmbrățișez pe fiecare în parte. Dacă e un lucru pe care Dazai l-a făcut atunci acesta a fost să nu se lase de cea mai mare pasiune a sa, și anume scrisul, ajungând astfel să creeze o punte direct spre mintea și sufletul cititorului.

Există o carte pe care ai citit-o recent și care te-a surprins sau provocat într-un fel neașteptat?

Da, există. Aceasta este Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki de Baek Sehee. Din nou o autoare care de la prima pagină a scos tot ce este mai rău din mine, m-a umilit și arătat cu degetul făcându-mă să mă înțeleg mai bine și m-a făcut să conștientizez faptul că nu e o rușine să cer ajutorul. A fost dificil s-o parcurg pentru că m-am văzut prea îndeaproape prin autoare și am fost pusă în fața faptului împlinit cu toate problemele. Dar a fost o carte care pe mine personal m-a ajutat să fac un pas în față și mă bucur că a fost cartea potrivită la momentul potrivit.

Cum alegi ce să citești în continuare? Te bazezi pe recomandări, recenzii, bestsellere sau pur și simplu mergi în librarie și alegi la întâmplare?

Rar mi se întâmplă să aleg la întâmplare. De cele mai multe ori prefer să citesc sinopsisul cărților și să nu mă las influențată de părerile celorlalți. Plec cu așteptări zero de la fiecare carte și o las să mă impresioneze. Sunt un mood reader totuși și prefer să citesc în funție de starea pe care o am. Dacă e toamnă citesc mai mult dark fantasy, thriller și horror, dacă e vară citesc mai multă ficțiune și tot așa. Dar bineînțeles accept cu plăcere și recomandările din partea persoanelor apropiate și nu numai. Uneori descopăr niște comori.

Cum te simți în legătură cu formatul electronic (e-books) față de cărțile tipărite? Ai o preferință sau vezi avantaje și dezavantaje pentru ambele?

Voi prefera întotdeauna o carte fizică în detrimentul unui e-book. Însă ambele au avantaje și dezavantaje. Un Kindle spre exemplu sau orice alt dispozitiv de pe care poți citi e mult mai practic fiindcă nu ocupă mult spațiu și poți avea la un “tap” distanță zeci sau chiar sute de titluri. Însă nimic nu va putea înlocui bucuria de a da tu pagina, de a simți textura și mirosul acesteia și întotdeauna o carte fizică va cântări mai greu, la propriu și la figurat, decât o carte în format electronic.

Există un gen sau un autor pe care nu ai fi considerat să-l citești în trecut, dar care acum a devenit unul dintre favoritele tale?

Citesc destul de diversificat, însă două dintre genurile la care ajung foarte greu ar fi romance și non-ficțiune. Nu pot spune că au devenit genurile mele favorite, însă acum mai fur pe ici, pe colo câte un romance sau câte-un sfat dintr-o carte de dezvoltare personală. Cât despre un autor… Cred că la autorii contemporani de Young Adult precum Lauren Asher, Alice Oseman, Sarah J. Maas nu mă așteptam să ajung, dar am făcut-o. Am încercat să le citesc cărțile și spre surprinderea mea unele mi-au plăcut mai mult decât aș fi crezut. Dar tot nu le pot numi neapărat autoare favorite.

Cât de des dedici timp cititului? Ai o rutină zilnică sau citești doar atunci când ai timp liber?

90% din timpul meu e dedicat cititului sau cărților în general. Lucrez cu cărți și am acces la multe titluri minunate, iar în timpul liber mă ocup de pagina mea de Instagram unde și acolo caut, promovez, discut și citesc despre aproape orice carte îmi iasă în cale.

Cum te influențează lecturile tale în viața de zi cu zi? Găsești inspirație sau învățături care te ajută în situații reale?

De foarte multe ori da. Nu mai sunt același om care eram cu o carte în urmă. Din fiecare încerc să iau doar ce e bun, ce cred că mi se potrivește și ceea ce cred eu că mă face un om mai bun, mai empatic, mai liniștit.

Cum te raportezi la cărțile pe care le începi, dar nu reușești să le termini? Le dai o a doua șansă sau treci mai departe la o altă carte?

Depinde de moment. Sunt un mood reader, iar uneori, deși încep o carte, nu simt că e timpul ei, iar peste ceva timp, dacă simt că e cazul, revin la ea. Dar sunt și unele cărți pe care le încep și cu care nu rezonez deloc și la care nu mă mai întorc poate niciodată.

Ce sfat ai da cuiva care vrea să înceapă să citească mai mult sau care vrea să dezvolte o pasiune pentru citit?

Să o ia încet și să citească despre lucruri de care se simte atras. Eu consider că există o carte pentru fiecare persoană, însă nu e nevoie să ne forțăm să citim ceva ce nu ne place. Dacă nu ți-a fost pe plac X carte, atunci încearcă Y carte. Sigur la un moment dat se va găsi ceva. Important e să nu facem din citit o corvoadă, ci să citim din plăcere, să citim pentru că vrem să știm mai multe, nu pentru că suntem obligați. Găsește domeniul care te pasionează și citește cât mai mult despre acesta.

Cum îți organizezi colecția de cărți? Folosești vreo metodă specială, cum ar fi ordonarea alfabetică, după gen sau după culoare?

Îmi schimb organizarea bibliotecii regulat. Uneori sunt aranjate după editură, alteori după gen sau după autori (sau, de exemplu, țara din care fac parte aceștia). Una dintre preferatele mele ar fi organizarea pe culori. Dar cel mai practic și ceea ce cred că funționează cel mai bine pentru mine ar fi organizarea pe edituri. Momentan nu dispun de o bibliotecă fiindcă sunt într-un proces de mutare, dar și așa pe unde am puse cărți sunt așezate după editură.

Ce metode folosești pentru a-ți marca paginile favorite sau pentru a lua notițe când citești? Utilizezi semne de carte, subliniezi sau scrii în margine?

Nu de mult am început adnotarea cărților cu post-its și trebuie să recunosc că mi-au schimbat experiența lecturii. Rareori scriu sau subliniez pe cărți, însă nu e total exclus. Depinde cât de importantă e ideea. Dar acum sunt în faza de a pune câte un post-it colorat pentru diverse emoții pe care le trăiesc pe parcursul lecturilor.

Cum îți îngrijești cărțile pentru a le menține într-o stare bună? Ai vreo tehnică specială pentru a evita ruperea sau îndoirea paginilor?

Sunt extrem de atentă cu cărțile mele. Am mare grijă cum și unde le depozitez, iar în momentul în care citesc am grijă să nu le rup cotorul. Sunt unele cărți la care nu trebuie să am în grijă acest aspect, însă altele sunt buclucașe și le deschid foarte puțin pentru a evitat un cotor rupt. Nu cred că fac nimic special, dar nu le las niciodată aruncate pe undeva. Imediat după ce termin cu cartea o pun la loc pe raft sau dacă sunt în deplasare o învelesc în ceva înainte s-o bag în rucsac/bagaj.

Ce faci cu cărțile pe care le-ai terminat de citit și știi că nu te vei mai întoarce la ele? Le donezi, le vinzi sau le păstrezi pentru valoarea lor sentimentală?

M-am gândit de multe ori să le donez bibliotecilor și anticariatelor, lucru pe care l-am și făcut de câteva ori sau să le dau prietenilor, dar cel mai mult optez pentru a le păstra. Pe lângă citit, colecționarea cărților e un alt hobby pe care-l am, iar unele cărți cu siguranță au încărcătură sentimentală prea mare pentru a le da mai departe.

Ai vreo rutină sau ritual când începi o carte nouă? De exemplu, citești introducerea sau cuprinsul înainte de a începe efectiv naratiunea sau ai un loc anume unde îți place să citești primele pagini?

Obișnuiam să citesc ultima propoziție a cărților până când mi-am stricat singură bucuria lecturii de mai multe ori, De atunci am schimbat placa și citesc fie cuprinsul, fie nu citesc absolut nimic și las cartea să mă surprindă pe parcurs. Și de obicei prefer să fiu acasă în pat cu o cană de ceva cald/rece depinde de anotimp și să am liniște în timp ce citesc primele capitole. Altfel e posibil, desi nu mi s-a întâmplat de prea multe ori, să abandonez cartea pentru că factorii externi mi-au influențat părerea despre acele prime capitole.