Vă mai amintiți de August Pullman, băiețelul cu multiple disfuncții faciale, protagonistul „Minunii” lui R. J. Palacio, cel care s-a dovedit a fi el însuși o minune de copil? Dacă da, de bună seamă vă amintiți și de Christopher Angus Black, prietenul său cel mai vechi și cel mai devotat. Această carte reprezintă varianta lui la povestea despre Auggie. Dar de ce se numește totuși, „Cartea despre Pluto”? Pentru că visul comun al celor doi prieteni era acela de a locui pe planeta Pluto. De ce tocmai acolo? Să fie oare Pluto o planeta mai potrivită pentru aventuri galactice de genul Războiul Stelelor? Sau poate pentru că cei doi și-ar fi dorit să fugă cât mai departe de lumea aceasta atât de complicată pentru starea lui August?
Deși nu se spune explicit în carte, este foarte posibil ca și cea de-a doua variantă să fie corectă. Și aceasta deoarece povestea spusă din perspectiva lui Christopher vorbește despre cât de dificilă poate fi prietenia cu un copil-problemă. Cum poți să le explici celorlalți copii, care văd doar chipul desfigurat al lui Auggie, și-l consideră un monstru, că în spatele acestei carcase se ascunde un om cu suflet mare, cu o inteligență scânteietoare, cu o imaginație debordantă și mai ales cu un simț al umorului de nestăvilit, un om cu care nu se poate să nu îți fie drag să fii prieten, dacă ai avea răbdarea necesară pentru a-i înțelege drama?
Firește, copil fiind nu poți să le explici. Și te doare. Dar, în cazul lui Christopher durerea aceasta îl motivează să continue prietenia cu August, în ciuda glumelor nesărate ale celorlalți copii, ba chiar a distanței. Așadar, o nouă poveste din universul „Minunea”, despre minunea de a avea un prieten special. De neratat.
