Cine-ar fi putut să-l uite pe celebrul Apolodor, pinguinul cântăreț de la circul din București, „fiul” poetului suprarealist român Gellu Naum, care topindu-se de dor de frații lui din Labrador, s-a decis să pornească singur, pe jos, până la el acasă? Și care, fără a înțelege prea bine ce i se întâmplă, a trecut printr-o serie de peripeții care mai de care mai periculoase, fiind atacat de tâlharul din Connecticut, capturat de Ku-Klux-Klan, trimis pe Lună, pescuit din ocean și alte asemenea întâmplări în față cărora alții ar fi murit de frică?
Ei bine, deși Prima carte cu Apolodor nu menționează acest lucru, neînfricatul pinguin a ajuns teafăr și nevătămat, acasă. Despre cum a fost întâmpinat Apolodor de toți ai lui din Labrador, ne dă de știre Florin Bican, un vrednic urmaș al lui Gellu Naum, care, bazându-se pe documente oficiale și alte surse sigure, ca imaginația, talentul poetic și intuiția, a continuat povestea în stilul său caracteristic, în rime perfecte care expun cât se poate de exact faptele de poveste, așa cum s-au întâmplat. Astfel, aflăm că printre cei care l-au întâmpinat pe celebrul pinguin tenor s-au numărat cumnatul Apolodoringo, (fost vicecampion la Bingo), vărul Apolodoroftei, (de la categoria grei), frumoasa Apolodolores (cunoscută drept Lola-spaniola), un alt văr, Apolobrișcă, (supranumit „Cine-mișcă-nu-mai-mișcă”) și multe alte specimene de apolodoreni, care mai de care mai bizare. Iar fiecare dintre aceștia au avut să-i transmită lui Apolodor al nostru (pentru că, nu-i așa, este 100% român) câte un mesaj deosebit de important, de la simple și calde urări de bun venit, la întrebări acide de tipul „De ce-ai mai venit?”, de la amenințări cu moartea sau, și mai rău, cu cartea, la propuneri indecente desprinse direct din telenovelele sud-americane și bineînțeles, propuneri de afaceri ce nu ar putea fi refuzate.
Cum a răspuns la toate acestea Apolodor? Rămâne să descoperiți voi citind până la final această minunată carte, din care, vreți-nu vreți, veți învăța de toate. Și dacă chiar nu veți prinde cheia și n-o să descifrați ideea, cel puțin o să râdeți pe săturate, ceea ce oricum este un mare câștig. Pentru că acesta-i stitlul lui Florin Bican: strecoară învățături subtile printre hohote de râs și rime. Așadar, puneți mâna pe această carte și dați-i bice la lectură!
