Încă de mici, am auzit de la părinți sau bunici povestea „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă. Știm că Lupul deghizat a mâncat doi dintre iezi, unul a scăpat iar apoi făptașul a fost pedespsit de Capră. Ce nu știm este că lucrurile nu s-au încheiat atunci iar Matei Vișniec ne prezintă cu lux de amănunte sub forma unei piese de teatru ce s-a întâmplat cu personajele lui Creangă: Capra, Iedul cel mic și (mai nou) Cumătra Lupoaică.
Acest scenariu destinat copiilor începe cu plânsetul Iedului celui mic, care regretă faptul că frații lui au fost mâncați de nașul lor, Lupul. La scurt timp apare Capra veselă și povestește publicului cum a scăpat de vicleanul ei cumătru dându-i foc și apoi îngropându-l. Satisfacția și bucuria mamei a fost repede rispită când au apărut cele trei Remușcări, o transfigurare a conștiinței.
După câteva nopți nedormite datorită vocilor care semănau cu iertăciunile Lupului, Capra apelează la ajutorul Ursului – starostele pădurii. Sfaturile psihologului n-au avut efect, ba din contră, făcându-și apariția Cumătra Lupoaică. Aceasta devine ușor „prietena” de suferință a Caprei și încearcă să-și ascundă viclenia cu diverse atenții către Iedul cel mic. Până într-o zi când Capra este chemată să ridice o moștenire de la oraș iar Iedul este lăsat în grija Lupoaicei.
Finalul este unul comic, învăluit în mister, lăsând imaginația copiilor să creeze contextul favorabil.
