Kurt Vonnegat a fost unul dintre cei mai acerbi critici ai decăderii omului postmodern, atrăgând atenția asupra răsturnării piramidei valorilor și a consecințelor dezastruase și chiar tragice pe care aceasta le generează sub forma unui morbid joc de domino. Uneori a făcut-o spunând lucrurilor pe nume și ridicând vocea, asemeni unui profet. Dar cum niciun profet nu este bine primit în patria sa, fiind condamnat de veacuri la același statut de voce ce strigă în deșert, și Vonnegut s-a văzut nevoit să își schimbe discursul. A optat astfel pentru o literatură complexă în care a mixat ca nimeni altul, satira și tragismul, ironia și sentimentalismul, elementele de S.F. cu realitatea cruntă a vieții de zi cu zi. Rezultatul: a devenit unul dintre cei mai iubiți autori americani. Dar oare asta este de ajuns pentru a schimba ceva din cele criticate subit de către el în poveștile sale?
Volumul „Când muritorii dorm” reunește o serie de astfel de povești, descoperite în sertarele autorului, după moartea acestuia. Găsim satirizate în acestea o serie de deviații umane și sociale ce afectează în primul rând iubirea dintre oameni: obsesia pentru tehnologie ce ucide iubirea conjugală, pierderea rațiunii de a fi tată de familie și sucombarea în fața banului atot-corupător, libertinajul sexual ce usucă orice urmă de senzualitate sănătoasă și multe alte deviații de la firescul iubirii, singurul capabil să dea un sens adevărat și constructiv vieții. O carte de citit cu simțul lucidității dat la maxim, o carte ce trebuie să ne fie tuturor un semnal de alarmă, întrucât unele dintre cele prezentate aici nu ne ocolesc nici pe noi, oricât am vrea să credem contrariul.
