Dacă nu mă înșel, Ca să nu te pierzi în cartier este cel mai recent roman al prozatorului francez Modiano, apărut după decernarea Premiului Nobel. Roman scurt, ca mai toate romanele sale, având ca temă principală memoria și mai ales cartografierea spațiului așa cum e reconstituit el de amintiri. Prin urmare, un roman cât se poate de tipic pentru literatura lui Patrick Modiano și pentru cei care sunt familiarizați cu proza sa.

Personajul central, un prozator în vârstă, Jean Daragane, pentru care memoria începe să-și arate limitele, e deranjat de telefonul unui cuplu care îi găsesc o agendă pierdută. Întâlnirea stabilită pentru recuperarea carnetului dă naștere unei relații obsesive, aproape de hărțuire, în care nu știm care sunt adevăratele mize: șantaj pentru bani, pentru faimă? Pură curiozitate? Cert e faptul că un nume din agendă care stârnește vagi amintiri în mintea prozatorului, nume însușit și de unul dintre personajele romanelor sale, devine punctul de interes pentru tânărul care găsise agenda. Ușor, ușor prezentul povestirii e bântuit de amintirile trecutului, de refacerea haotică a biografiei și a numelor din agendă. Prilej pentru scriitor de a călători în timp pe străzile tinereții sale. Un roman specific manierei de a scrie a lui Modiano, însă cu o miză minoră și cu un aer oarecum de veștejire. Curiozitatea cu care îi citeam romanele de până acum pare să mi se fi pierdut între paginile acestei cărți, la fel cu mintea lui Jean Daragane pășește stângace printre amintirile greu de pus cap la cap.

Nu îl recomand celor care nu au citit nimic de acest prozator mai mult decât fascinant. E potrivit pentru cititorii săi fideli, care încă gustă jocul de-a v-ați ascunselea atât de bine controlat de recentul laureat Nobel.