Nu știam prea multe despre Regina Cristina a Suediei înainte să citesc romanul lui Dario Fo. Spun roman pentru că așa scrie pe copertă, deși e mai degrabă o biografie romanțată a personajului, un personaj care intrigă și cucerește în egală măsură și astăzi. Devenită regină la o vârstă precoce, Cristina a sfidat Curtea și protocolul încă din primii săi ani de domnie. Agilă, inteligentă, băiețoasă, regina Suediei nu intra în tiparele vremii. Politica statului o obliga să se căsătorească și să medieze problemele politice și diplomatice. Însă Cristina a pus tot timpul intelectul și propria viață pe primul loc. Distracțiile, comportamentul scandalos, interesul pentru bărbați dar și pentru femei, refuzul căsătoriei au construit un portret al reginei care a devenit principal subiect de bârfă la curțile europene. Însă Cristina era fascinată de arte, de filozofie, de libertate în primul rând. Așa că nu ar trebui să ne mire faptul că a preferat să abdice de la tronul Suediei pentru a nu-și pierde independența personală. 

Dario Fo construiește în viteză portretul unei femei curajoase, excentrice, a cărei inteligență a sfidat canonul. E un roman biografic, recomandat pentru cei care sunt pasionați de istoria vremii. Recomandat însă și celor care vor să afle picanterii despre curțile regale, bârfe și mici informații de cultură generală. Trebuie să recunosc că dacă istoria acelor timpuri pare încă vie, acest lucru se datorează și vieții tumultuoase a acestei regine.