În prima lui zi de școală, cârtițelul Digby s-a descurcat foarte bine. S-ar putea spune chiar că a făcut totul ca la carte. Însă în dimineața celei de-a doua zile, cu el s-a întâmplat ceva ciudat. S-a lăsat cuprins de tot felul de frici: că nu o să mai știe cum să se alinieze pe terenul de sport, unde să își lase haina, sau că nu o să audă când îi va fi strigat numele atunci când doamna învățătoare Buhuhu va face prezența. Mai pe scurt, era total nesigur pe el și ar fi vrut ca mama lui să rămână și peste zi cu el la școală. Dar cum așa ceva era imposibil, și de altfel nici nu trebuie să fie posibil, mama a găsit soluția salvatoare: și-a făcut palmele căuș, le-a umplut de pupici și apoi le-a strecurat în buzunarul hainei lui Digby, spunându-i să scoată câte un pupic din buzunar de fiecare dată când se va simți nesigur și va avea nevoie de ea. 

Cum s-a folosit cârtițelul nostru timid de pupicii mamei, rămâne să descoperiți singuri citind până la capăt această poveste minunată. Eu am să vă mai spun doar că, din acea zi, el s-a vindecat complet de temerile sale. Așadar, părinți, nu uitați, când cei mici sunt ușor speriați de necunoscutul vieții de școlar, dar și în alte situații noi, strecurați în buzunarul lor unu, doi, trei pupici și arătați-le astfel că sunteți alături de ei. Ei vor depăși momentele dificile iar în plus, legătura dintre voi se va suda și mai mult și va dăinui mult după ce toți pupicii din toate buzunarele vor fi fost folosiți.