Cu siguranță, cea mai neagră perioadă din viața Bucureștiului nu a fost aceea în care era un târg-capitală din estul Europei, nesistematizat și traversat de drumuri de pământ și-o Dâmboviță întortocheată. Cea mai neagră perioadă a fost fără doar și poate cea din timpul comunismului, când, sub pretextul unei sistematizări „ca la carte”, au fost distruse cartiere întregi de case, blocuri sau clădiri recent construite, cu arhitecturi demne de o capitală europeană modernă și multe biserici și mănăstiri vechi, de patrimoniu, cu care orice oraș european, capitală sau nu, s-ar mândri și astăzi. Dacă, în cazul câtorva clădiri dărâmate, s-ar putea accepta o oarecare necesitate, în cea mai mare parte dintre demolări a fost vorba despre decizii aberante, luate de oameni fără nicio pregătire în urbanism sau arhitectură, ba mai mult, la dorința individuală a unui singur om, fie că vorbim despre Nicolae sau Elena Ceaușescu. 

Andrei Pandele, arhitect, urbanist și fotograf, a surprins în acea perioadă întreaga dramă a unui oraș condamnat la a-și pierde memoria. Și a făcut-o în așa manieră încât astăzi, prin publicarea acestui album, el reușește într-o oarecare măsură, să-i redea măcar amintirea ultimelor zile din ceea ce fusese „Micul Paris”. Și pentru a-i alina durerea, el a intercalat printre pozele ce surprind demolările aberante și o serie de poze pitorești, cu copii ce se joacă-n lungul străzii sau cu tineri îndrăgostiți la promenadă, pe timp de pace. Trebuie menționat că, alături de fotografiile lui Andrei Pandele, acest album mai cuprinde și fotografii de: Dan Vartanian, Dan Dinescu, Sorin Vasilescu, Peter Derer, Șerban Lăcrițeanu, Andrei Bîrsan, Nic Hanu și Radu Ștefănescu.