Cu siguranță că o întrebare firească e de ce recomand o carte a cărei temă e istoria clădirii în care se află astăzi Institutul Francez din București? Adică ce poate să conțină o astfel de carte și de ce ar interesa publicul larg?
Uite că totuși volumul lui Richard Edwards nu e doar despre o clădire istorică a Bucureștiului. Deși chiar și atât ar fi fost suficient pentru a explora memoria culturală a unui oraș. Autorul scrie în primul rând despre relațiile culturale și politice dintre România și Franța și despre acei oameni care au influențat major ambele state. Despre cum s-a putut deschide acest centru cultural, la care avea să lucreze, de pildă, Roland Barthes. E totuși o istorie de 80 de ani, peste care a trecut războiul, politica extremistă a Gărzii de Fier, apoi venirea comuniștilor și anii duri în care cititorii bibliotecii Institutului Francez erau urmăriți de Securitate și unii chiar închiși pentru uneltire împotriva Statului. Greu de crezut că o clădire cu destinație culturală aparținând unui stat prieten a putut declanșa atât tărăboi politic, însă poveștile și mărturiile din acest volum confirmă desele aberații ale istoriei recente.
O carte ușor de citit, cu portrete de epocă și reconstituiri aproape narative, cu multe detalii și amănunte noi pentru un cititor obișnuit. Un volum necesar pentru memoria noastră culturală, binevenit și care completează colecția inițiată de editura Humanitas de memorii și reconstituiri istorice, o colecție de foarte bună calitate.
