Brâncuși a fost cu siguranță un sculptor de geniu. Lucrările lui au fost și sunt în continuare apreciate ca fiind geniale și unice în mai toate marile muzee ale lumii. A fost considerat fondatorul artei moderne, iar procesul intentat Statelor Unite ale Americii și câștigat fără drept de apel, întărește acest fapt. Operele lui sunt recunoscute dintr-o privire. Cine nu ar recunoaște astăzi Coloana fără de sfârșit, Poarta sărutului, Masa tăcerii, Pasărea Măiastră, Pasărea în văzduh, Cumințenia Pământului, Rugăciunea, Țestoasa zburătoare, Domnișoara Pogany sau mult chicotita Domnișoară X? Cu siguranță toți românii se bat cu pumnul în piept că este român de-al nostru, țăran din popor. Dar câți oare îi cunosc viața? Câți știu prin câte a trecut acest român genial pentru a lăsa lumii acest dar neprețuit? În ceea ce mă privește, cunoșteam aspecte diverse și dispersate despre viața lui, despre relațiile de prietenie pe care le-a avut cu marii artiști ai lumii: Modigliani, Picasso, Tzara, Duchamp, despre faptul că a i-au trecut prin pat multe femei de diferite statuturi sociale, despre faptul că avea o relație apropiată cu Biserica și despre pasiunea pe care o făcuse, în a doua parte a vieții pentru Milarepa, un mistic indian. 

Biografia romanțată scrisă de Moni Stănilă nu doar că mi-a așezat în ordine piesele de puzzle pe care le dețineam din tabloul vieții lui Brâncuși, dar mi-a și întregit tabloul. De fapt, ceea ce a făcut aici Moni Stănilă poate fi numit la fel de bine și biografie romanțată, cum indică numele colecției, dar și roman biografic. Pentru că, dincolo de a pune în ordine o serie de informații culese din diverse surse biografice, ea scrie un roman în sine, scriitura ei fiind de la început până la sfârșit plină de nerv, de sensibilitate, de viață. Iar cele mai frumoase pagini ale cărții, și cele mai pline de poezie, de altfel, sunt tocmai acelea în care este mai prezent omul Brâncuși decât artistul Brâncuși. Cele în care acesta nu crează, ci își trăiește viața la intensitate maximă, cântând, dansând, bucurându-se de prieteni, admirând natura, ba chiar și cele în care uneori își înfruntă moartea în lupte corp la corp, unu la unu. Cele mai scumpe pagini ale cărții, altfel spus, cele mai importante momente ale vieții sunt cele în care este vorba despre „spațiul dintre lucrări”, ca să parafrazez o expresie brâncușiană ce apare în carte în cu totul alt context, dar care surprinde cam același lucru. 

Celor ce nu au citit încă nicio biografie oficială a lui Constantin Brâncuși, le recomand să înceapă cu această carte, scrisă pe înțelesul și pe sufletul tuturor, fie copii, fie adulți; fie împătimiți ai artei, fie simpli iubitori de frumos. S-ar putea chiar să nu mai simtă nevoia de o documentație suplimentară, ci să-l înțeleagă pe Brâncuși pe de-a-ntregul, și ca artist și ca om.