Asia Bibi făcea parte dintr-o comunitate de creștini romano-catolici din Pakistan, regiunea Punjab, o zonă  în care, deși teoretic drepturile minorităților religioase sunt protejate de stat, existând chiar și în guvern un ministru creștin, legea este făcută de fapt de extremiștii islamiști, tot mai greu de ținut în frâu de către autoritățile în drept. Într-o zi, pe când se afla la muncă, pe un ogor, fiindu-i sete, merge să bea apă din fântâna de pe câmp, și se folosește de unicul pahar disponibil, gest care, pentru musulmance echivala cu spurcarea acestuia. Asia încearcă să se apere, invocând chiar dragostea și toleranța Profetului, așa cum sunt ele ilustrate în Coran. Iar această cutezanță îi aduce direct acuzația de blasfemie. Este batjocorită, bătută, aruncată în închisoare, iar în urma unui simulacru de proces este condamnată, în baza controversatei legi a blasfemiei, la moarte prin spânzurare. Cazul ei a atras însă atenția atât guvernatorului provinciei Punjab, cât și ministrului creștin al minorităților religioase, iar la nivel mondial, chiar Papei Benedict al XVI-lea și secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton. Toți aceștia au început să militeze pentru eliberarea sa, susținându-i nevinovăția. Cei doi oficiali pakistanezi au fost uciși de extremiștii islamiști, fiind considerați trădători. Cu toate acestea, datorită impactului uriaș pe care l-a avut cazul ei în lumea civilizată, ea a fost eliberată, după opt ani de detenție, și i s-a oferit azil politic în Canada, unde trăiește împreună cu familia sa. 

Cazul Asiei Bibi cu siguranță nu este unul singular. În multe țări predominant musulmane, creștinii și chiar hindușii sunt zilnic șicanați, marginalizați și chiar uciși de către grupările extremiste islamice. Scriind această carte, sau mai exact, dictând-o jurnalistei franceze Anne-Isabelle Tollet, Asia Bibi a tras un puternic semnal de alarmă către toate forurile internaționale însărcinate cu protecția drepturilor omului, cerându-le să facă tot ce le stă în putință pentru ca alți reprezentanți ai minorităților religioase din aceste țări, stăpânite fățiș sau din umbră de către grupări extremist-islamiste, să nu mai treacă prin același calvar.