Titlul acestei cărți mi-a atras atenția instantaneu. Nu că m-aș fi așteptat ca Borges să fi scris vreo „biblie”, oricât ar fi fost ea de apocrifă, ci pentru că însăși alăturarea celor două „B”-uri ce s-au constituit în stâlpi de susținere ai culturii universale mi s-a părut spectaculoasă. Aveam să aflu din prefața semnată de Bogdan Tătaru-Cazaban că sub acest titlu sunt reunite trei eseuri ale cardinalului Gianfranco Ravasi, și că doar în cel de-al treilea urma să mă întâlnesc și cu Borges.  Însă și primele două eseuri s-au dovedit deosebit de interesante. 

În primul eseu, intitulat Vocea tăcerii, cardinalul Ravasi realizează o apologie culturală a Bibliei, îndreptată împotriva promotorilor ideilor secularist-umaniste ce vor să scoată religia creștină din societatea civilă, arătând cu argumente succinte, dar solide, că această carte a stat la baza formării culturii și civilizației occidentale. În cel de-al doilea eseu, denumit Qohelet și cele șapte maladii ale existenței, autorul realizează o exegeză cumva diferită la cartea Ecclesiastului, atribuită regelui Solomon. Cardinalul Ravasi începe prin a pune la îndoială paternitatea oficială a cărții, sub pretextul că este foarte diferită de restul cărților vetero-testamentare. În schimb, găsește în cuprinsul acesteia o critică acerbă la adresa unor maladii existențiale, șapte la număr, de care a suferit omenirea din toate timpurile și de care nu s-au dezbărat nici până astăzi. Cu alte cuvinte, acesta trimite la cartea Ecclesiastului sau a Qoheletului, ca la un oracol ce poate oferi și astăzi răspunsuri marilor întrebări ce zdruncină umanitatea. 

În cel de-al treilea eseu, cel dedicat lui Borges, autorul realizează o incursiune prin opera titanului argentinian, demonstrând că în ciuda faptului că el se declara agnostic și că unii l-au etichetat ca ateu, acesta a păstrat tot timpul un respect neclintit Bibliei și că referințe directe sau subtile din aceasta traversează întreaga sa creație literară. Ba mai mult, ne arată că Borges chiar își pigmentează opera cu mici pasaje de proză sau poeme răzlețe în care preia teme biblice și le reinterpretează în cheie artistică, având însă întotdeauna grijă să nu alunece pe panta ereziei. Decât, poate, pentru cei prea scrupuloși cu textul biblic și înterpretarea alegorică a acestuia.