Ajunşi într-o şcoală pentru elevi cu probleme emoţionale care necesită atenţie specială, cinci adolescenţi participă la un curs ciudat de Teme Speciale de engleză unde vor studia un întreg semestru scrierile Sylviei Plath începând cu …Bell Jar. Clopotul acesta de sticlă devine pentru ei un loc fantastic în care îşi pot duce viaţa pe care o aveau înaintea traumelor prin care au trecut. Dar toate se vor face cu măsură, pentru că experienţele lor atât de plăcute vor trebui să înceteze cu retrăirea ultimului moment care îi va salva, exonera sau despărţi de dramele anterioare. Clopotul de sticlă este şansa pe care o au de a se vindeca şi de a-şi urmări cu aceeaşi forţă cursul firesc al vieţii, dar şi de a răsturna cu totul faptele bine ştiute.

Ce mi-a plăcut: împletirea literaturii şi a poveştii Sylviei Plath  în firul şi aşa încurcat al poveştilor celor cinci adolescenţi.

Ce nu mi-a plăcut: faptul că romanul greu îşi găseşte un public şi dincolo de limitele pe care, încadrându-se în categoria Young Adult, şi le autoimpune cu atâta stricteţe.