Prima carte serioasă, adică cu mai mult de 10 pagini, pe care am citit-o pe la vârsta de șase ani, când începeam să descifrez tainele literelor purtătoare de magie, a fost Moș Ene, de Hans Christian Andersen. Și așa de tare mi-a plăcut încât m-am întors de nenumărate ori la basmele acestui scriitor, de-a lungul copilăriei. Ba mai mult, o parte dintre ele le-am recitit cu mare drag, și ca adult. Mi-au rămas la suflet: Degețica, Rățușca cea urâtă, Fetița cu chibrituri, Lebedele și mai cu seamă, Hainele cele noi ale împăratului, din care am înțeles pentru prima dată care este diferența dintre naivitate copiilor și cea a adulților. 

Ceea ce nu știam eu la vârsta copilăriei mele era faptul că Hans Christian Andersen nu era doar autorul meu preferat, ci el fermecase și alte generații de copii cu mult timp înainte ca eu să mă fi născut. Că fusese, poate, și autorul preferat al părinților mei. Editura Arthur, în colecția „Arthur retro”, a reeditat recent într-o concepție grafică de excepție volumul „Basme” apărută în 1986, la editura Ion Creangă, cu ilustrații de Marcela Cordescu. Așadar, un motiv pentru părinții nostalgici să își retrăiască, fie și numai în parte copilăria, și să le facă celor mici cunoștință cu autorul lor preferat.